Non-cărări

[Nikol MerBreM]

Ridică-te şi umblă, femeie!
Potriveşte-ţi genele
Să filtreze iar curcubeie
Îndărătul lor
Plânsul de joi
Naşte oricum, apocaliptic,
Doruri orfane.
Sus, într-un cuib de luceferi,
Vremea hrăneşte balauri
Cu apucături de fluturi negri.

Cum să crezi că mai poţi lipi
Infinitul ciobit,
Cu lacrimi de stâncă?!

[Nikol MerBreM]

Mulţumesc pentru semn, Crinu!

[Nikol MerBreM]

Doamna Popa, mă răsfăţaţi :)!

[Nikol MerBreM]

Mulţumesc pentru citire, doamna Cracană!

[Mihaela Popa]

metafore inedite, mesaj profund, frumos, admirație!

[Nikol MerBreM]

Doamna Mara, popasul dumneavoastră îmi aduce bucurie!
Cu drag,
Nikol

[Marioara Visan]

Superb desenat in metafore prezentul.o cale pe care nu reusim sa ne regasim ca identitati angelice.

Cu drag,

Mara.

[Nikol MerBreM]

Doamna Drăgan, domnule Burduşa, mulțumiri pentru semnul de lectură!

[Nikol MerBreM]

Augusta, îți mulțumesc mult pentru popas!

[Chris]

foarte frumos

[Nikol MerBreM]

Mulțumesc mult, domnule da Coza,aprecierea dumneavoastră îmi aduce bucurie!

Aş fi vrut să nu fie tocmai o mască aici şi falsitate deloc, ci mai degrabă un amestec între puterea de regenerare a sufletului coborât în durere, din matricea mereu fecundă a feminității şi mersul şovăielnic spre un infinit ciobit. Aş putea însă spune, citându-vă, "speranța are picioare scurte" :( Interpretarea dumneavoastră însă dă valențe noi poeziei, şi "ea" ca orice poezie ce primește haine noi, sub fiecare citire, se bucură :)!