hei voi care stați la pândă ascundeți-vă umbrele

n-ați ales la timp nisipul pe care se construiesc războaie

acum știu precis unde-mi voi așeza casa

prin mijlocul lanului cu viori se va plimba încă un râu

nimeni n-o să-l sece cu o simplă baghetă e doldora de anotimpuri…

Strigătul

Se-ngrămădesc contraste să strălucească-n oase

Pe unde universu-i amortizat în rame,

Asediul unor cărnuri dorește să înhame

O frântă atmosferă și-un spirit ce miroase

Din țipătul macabru… condiția infernală.

Persistă o-ncărcare de tușe răstignite

Lansate dintr-un plâns de pensule vopsite

Prin seceta cuprinsă de-o vina primordială.

Un soi de-anxietate plutește între brațe

Dinamitându-i chipul și firea…

Mi-am adunat noi vise în cuibul special,

Zidit din labirinturi ornate glacial,

Le-am aranjat, tenace, într-un anume fel,

Așa cum erau strânse-n al minții portofel:

În stânga doar iluzii – un stei amețitor,

Să-l urci și cu privirea ar fi obositor.

În dreapta, colțișorul de mici realizări,

Iar între ele, calea cu aspre înfruntări.

Nu știu de viața-mi pare un somn fără sfârșit

(Sedusă de neliniști, mă-ntreb dacă-am…

UN FOC EXISTĂ...

                           ''Deschizându-și gura, Ghilgameș a grăit lui Enkidu: ''Au cine oare ar putea, prietene, să ajungă până la Cer? Doar zeii singuri  și soarele împărățesc pe-acolo în veșnicie, dar zilele muritorilor sunt numărate. Orice ar face oamenii, totu-i ca suflarea vântului!''…

Câteodată mă mai bag în seamă

 Atât cât să nu mă uitați

 Respir încă și îmi spun că sunt

 Mai las urme înapoia mea

 Să se știe c-am fost și eu pe-aici 

 Și-acum așa că tot veni vorba

 În afară de gândurile mele

 Voi pe unde mai umblați pământul?... 

azi am vrut să pictez
o lumină

cineva mi-a spus :"nu se poate
pentru asta ai nevoie de întuneric!"
şi mi-a înmuiat pensula
în destin

am tăcut şi...
m-am luminat

______________________________
ZiFrumoasa ( Mihaela Călin)

ieri am asistat la o decapitare 

călăul țipa întruna după ajutor 

a fost mușcat de un deget de către satârul înaripat 

capetele rânjeau sub eșafod 

am plecat aiurea prin orașul bombardat de liniște 

străbăteam străzile pline de gropi ale cartierului meu 

degetul călăului m-a urmărit până în somn 

arăta înspre mine amenințător 

iar capetele rânjeau sub eșafod 

atunci am dat cu…

când scria pensulele i se scuturau de păianjeni

gutuile își ascundeau rotunjimile printre file

se picta pe ea dezbrăcată de celebritatea singurătăților

amare ca styxul

iar el își lua fața de prim-solist îi plăcea să interpreteze

întotdeauna uvertura dar n-o ghicea în tristețile ei

așezate în valize

în snopuri se leagă
apoi se așază oblic
e un fel de rug
lăsat pe lotca plină de frici
involuntar se clatină
vântul ăsta de neîncredere deformează
întâi spui da
apoi te întorci
și eu privesc de departe
omul care-și clatină mersul pe apă
în drumul său lung se face noapte
iar stelele cad pe rând

cine îţi înalţă zmeie

pe cerul speranţei

curcubeie

între două nefericiri

că lacrimile inimii tale

sunt adunate

într-o altă inimă-nor

mult mai mare

decât deşertăciunea

mergi fără să-l simţi

pe Rodin născând Danaida

din umărul tău

pe Rafael cum Madonnă

etern te pictează

şi adormi

adormi alintată

mângâiată

de visele

de rugăciunile altcuiva

noapte…

A iubi

E o durere

Pe care nu vrei s-o împarți cu nimeni

De parcă ai fi altruist și egoist în același timp

Ai vrea să spui  tuturor  că te doare

Și parcă ți-e rușine

Că nu au și ceilalți aceeași plăcere

Unii-ți zic masochist

Și cuvintele ar trebui să te biciuiască

Dar nu te ating decât atunci când ochii iubitei

Nu reușesc să-ți sărute sufletul

A iubi e ca și cum ai rupe din inimă 

Uitarea de sine

Ca un…

o rană superficială 

se tratează cu indiferență sau 

se bandajează cu pleoapele unui fluture 

uriaș cât o catedrală 

o știi pe Ana 

Ana pansa florile rănite cu piele desprinsă de pe antebrațe 

în fâșii largi 

Ana nu suporta fluturii uriași sau șerpii cu aripi 

îi dădeau coșmaruri 

Ana iubea florile oamenii și cerul senin 

când fulgeră ea se ascunde în poala bunicii 

bunica…

Dacă aş fi înger sau măcar dacă aş avea o aură demnă,

Eu te-aş veghea dinăuntru, nu din univers.

Aş găsi în mine însămi puterea unei îmbrăţişări

Care să-ţi strivească în piept frământarea sau durerea.

Şi dacă aş rămâne pe veci doar un simplu înger,

Nu aş avea nici urmă de pană pe trup,

Ci mi-aş întinde sute…

Haiku (XIII)

regina-nopţii

îmbată bezna-n parfum

n-ajunge doar alb

Haiku (XII)

corb orb pe ram mort

ceaţa creşte misterul

în ochi fulgi…

De mult, prognoza meteo-ntre noi

Nu mai anunță veri zâmbind sub soare!

Pierduți prin enigmaticele ploi,

Teamă ne-ar fi de-un răsărit ce doare.

Sub stropi de nostalgie-atent pășim,

Ca nu cumva să le-ntinăm cărarea,

Șuvoiul de speranțe-l răvășim –

Din lacrimă s-a întrupat trădarea.

Cum poate, din seninul ireal,

Subit să se înfrupte o tornadă?

Căci până și tărâmul boreal

Poate servi ca dulce…

La o prefectură cic-a fost să fie

Un concurs de posturi la trezorerie

Primul de pe listă, după ce-a dat darul…

omul care trăiește pe acoperiș delirează

să-mi caut un alt continent zice

unde amiezile nu m-ar putea orbi

mai mult decât zarurile acelea izbite de pod

ar fi mai confortabil un cârmuitor de zerouri

un fel de păstor cocoșat de…

Au înflorit iarăşi salcâmii

Şi cerul zburdă printre flori,

Se schimbă parcă faţa lumii

Sub curcubeul de culori.

Prin ramuri se alintă cântul

Purtat spre margini de ponor,

Iar printre frunze trece vântul

Mereu hoinar, precum un nor.

Se leagănă pe câmpuri…