Dacă aş fi înger sau măcar dacă aş avea o aură demnă,
Eu te-aş veghea dinăuntru, nu din univers.
Aş găsi în mine însămi puterea unei îmbrăţişări
Care să-ţi strivească în piept frământarea sau durerea.
Şi dacă aş rămâne pe veci doar un simplu înger,
Nu aş avea nici urmă de pană pe trup,
Ci mi-aş întinde sute de braţe fine prin tine,
Injectând clorofilă în visele pentru care
Inima ta bate răsfăţată din picioare;
Şi degete nesfârşite or să te mângâie fără să ştii.
Apoi ţi-aş planta rădăcini de bucurie în suflet
Până când ţi-ar înflori iubirea
Pe aripi cu umerii înăuntru.
Dacă aş fi înger, m-ai cunoaşte?
M-ai recunoaşte?
Adaugă un comentariu
Vă mulţumesc pentru vorbe!
Metafore seducătoare.
Încântat.
da Coza
Citind titlul am crezut ca voi avea parte de un poem cliseic si siropos, dar m-am înșelat. Îmi place.
Vă mulţumesc mult!
Poemul propune o penetrare ingenioasă și candidă în inima iubită, în toți porii ființei, de fapt.
Inedit și frumos!
de degete - folosit a doua oară degete și a se evita asocieri de acest gen.
Pe aripi pe care - de asemenea se poate formula altfel, mai poetic.
Sofy
Frumos, deosebită poezie!
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE