Ajut iarna să treacă strada

să ajungem mai repede în primăvara.

o să blochez semafoarele

la culoarea verde, …

                 În cinstea  ochilor tăi

                       îmi fuge

                 aerul printre degete,

                aroma ierbii dintre sâni

                      îmi fuge

               umbra să se-nchine

               propriilor tale mâini.

Peste zorii de gând e-un parfum de ninsori

(Sub arcadele vii, respirând, te-nfiori),

Printre fulgii de nea, într-un zbor auster,

Țipă-un suflet captiv în fărâma de ger.

O aripă s-a frânt sub tăcerea-n declin

Și așterne pe răni un apus coralin,

Orizontul fragil nu discerne, placid,

Că sub țurțurii-avizi s-a comis genocid.

Ne mai ning dezolant meteorii, pe rând,

Acuarele de zări picuiesc,…

A nins mult într-o zi, flori polare-n alai

Dantelau pe pământ o potecă spre rai.

Pași uitați pe zăpezi te-au adus lângă mine.

Mâna mea într-a ta îmi spunea că e bine.

Cai hoinari răscoleau libertățile-n noi,

Înhămați la calești cu perdele de ploi.

Îi simțeam ape vii, foc flămând în tăciune,

Prevestind evadări dintr-un loc fără nume.

N-am știut ce va fi, ce ninsori vor veni,

Câte ierni vom avea într-o singură…

Menit fu Koh-i-Noor-ul, rival să n-aibă-n geme,

Cleștarelor genunii prădându-le răsfățul,

Dar, mai presus, e duhu-i ce nu-nserează-n vreme,

Ce doar poetu-i știe blestemul și ospățul.

Lumina-n lăcrimare rodindu-și diamantul,…

Iarnă şi iar iarnă, parcă-i o mireasă

Ce-şi aşteaptă nunta de o veşnicie

Şi sosit-a vremea şi a fost aleasă,

Să-şi pună veşminte pentru cununie.

.

Rochia brodată-n scânteieri de soare 

Mângâie pământul ca-ntr-un dans de flori,

În cristale albe puse la-ntâmplare

Voalul ei – mătasea primelor ninsori.

Trena mult prea lungă, pare infinită,

Trupul ei  –  ofranda celui aşteptat,

Frumuseţea-i mută şi…

îţi stă bine cu

această ploaie

să o porţi şi data viitoare

când ne vom întâlni în  respiraţia

timpului.

îţi stă bine şi ştii asta, te înfăşori în ploaie ca

într-un zâmbet de bună regăsire.

te-aş săruta dar dispari între siluete,

zăbrele mişcătoare care grăbesc umeda amiază.

câteva bătăi de inimă se mai aud

în locul unde ai fost

şi ploaia care îmi cade în suflet.

aş vrea să fiu pisoi daţi-mi o cafă
s-o savurez molatic şi senin
torcând asemenea lui Felix
motanul meu blăniţă de-abanos
şi ochii perle-n nopţi cu lună
aş vrea să urc pe-acoperiş
şi fără teamă de-nălţime
asemeni lui să cânt o serenadă
codanei mele din Hawaii
în fiecare noapte cufundându-mă
în somn fără vise adânc

mult alb, frig şi tăcere

(7,66 media gen.la concurs)

singurătatea este mai albă decât

toate zăpezile la un loc

şi cine spune că albul odihneşte

îşi denaturează crezul

fiecare atingere dilată privirea

e ca şi cum

ai merge

pe un drum îngust

la capătul căruia odihnesc…

Din glas înăbuşit de cucuvele,

O nouă zi nelinişti prinde-n ramă;

Se mistuie la tâmple roi de stele,

Pe-un alb-hoinar, singurătăţi mă cheamă.

Să mai râvneşti  la irişii în floare?!

Omături tuciurii aduni în oase,

Iar pulsul – repetabilă eroare –

Împotmolite rute îţi va coase.

Duios îşi poartă macul pasu’-n iarbă;

El  înălţării mângâiere …

păşeşte printre momente

nu le speria

dacă e nevoie îngenunchează

şi linişteşte-le spaimele

simte în palmă pâlpâirea

luminii din ele

ai dansat ultima dată pe acea şosea

care despărţea cireşii de mai de

caişii lui septembrie

treceam în drum spre miazănoapte

ai spus opreşte vom aştepta  ploaia

ninsoarea între aceste palme ale pământului

deschise într-o dorinţă de cer

am oprit şi am aprins o…

acestei zile de iarnă i-a crescut barba

până la genunchi

e ziua în care îţi aminteşti de toţi

cei care s-au dus după moarte

şi nu s-au mai întors

ziua în care îţi ridici iar bolovanul

şi urci muntele

nu mai cauţi răspuns la nicio întrebare

totul pare desprins din umbra unei ierni veşnice

 seamănă cu ceea ce vor alţii să semene

raiul din tine cu iadul din tine

e ziua în…

A cuprins tot infinitul în oglinda de rubin

Și-n adâncuri poartă mitul răsăritului divin.

În străfunduri neștiute, neumblate nici de pești,

Ne afundă griji mărunte, spălând bolile lumești.

Tăceri de cerneală, pierdute în beznă,

Ascunse în pumnul ce marea-l înghite,

Din umbre lacustre, demult amorţite,

Pictează cu ocru o scoică pe gleznă.

O piatră rotundă, născută-n suspine,

Mai zvârle-n câmpie comete posace,

Le prinde pământul în frize, rapace -

Actori din nisipuri, în zări cabaline,

Păşi-vor în ceruri la ultima cină,    

Cum vechii arhangheli în haine…

Este atât de greu

să vezi aripi de fluturi arzând,

din firul de mătase

ți-ai fi hrănit propriul vis .

Ascultă,

până și pietrele plâng

sub picături chinezești.



Coase-ți în piept armurile pietrei

când îți speli mâinile în căușul iertării,

cu pletele-n vânt

ești viu precum pământul

sub cerga de fân proaspăt cosit. 

 

Ne vom strecura printre gablonțuri cernite

dezvelind lumea

cu oamenii frumoși…

doar inima mea ascunsă în nisip

aşteptând o condamnare la viaţă veşnică

a treia ta nuntă

şi-o sticlă goală de şampanie 

pe care am s-o arunc în mare şi-am s-o aştept 

plină de veşti cu taxă inversă

nu ucideţi destinatarul

trei nunţi şi acelaşi mire

cu gândul mereu înapoi

ca un răspuns crescut din piept

ca o fericire

cu vama niciodată plătită

Vânând sălbătăciunea, cu fildeși ca mistreții,

Din glas de corn, prin ferigi, vrui taina-n ispășire.

De ce e suferință-n adâncul frumuseții,

Și florile-s zidite din strop de răstignire?

Vin mateloții ierbii cerându-mi chinovie!…

Privește, mamă, iarna stă să plece,

Și-a pregătit privirea cea mai rece,

S-o dezlegăm, în taină, de păcate

Și s-o trimitem undeva departe,

Să-i dăm și hrană, și bocanci de seară,

Iar noi s-aprindem foc de primăvară.

De-o fi să bată vântu-n miezul nopții

Să-l încuiem în stupi să-l fure hoții,

Și să așeze-n lumea ta străină,

O casă zugrăvită cu lumină,

Acolo să-nnoptăm la ceas de rugă,

Iar timpul să…