citesc prin dioptriile tale doamne

despre mine

în primăvara asta dată-n mintea copiilor

curcubeul se adapă și din noi femeile

ca și când am fi primit în dar

un buchet din penele păsării paradisului

și în brațe copiii

ca un decret de viață veșnică

îmi port pruncii la sân

și coasta aproape

lângă un dumnezeu cu mâinile la vedere

și viața în haine de duminică

nicio stea orfană nu iese nevie

dintr-o…

primăvara asta

are ochii de miel

purtat pe umerii tatei în vinerea mare

când mă suiam eu la spovedania otăvii

în podul din care

aflasem dintr-un vis

îngerii casei vorbesc

nu-l văzusem nicicând pe tata neiubind

decât în zilele când mieii plâng

şi la grumaz le-nfloresc a prohod ciucuri roşii

ca bujorii din grădina bunicii

nu băuse vinul necredinţei

la poartă ridicase iubirea

ca pe-o cruce…

şi-atuncea când vei trece

pe podul cu statui

o singură dorinţă

am să te rog să-ţi pui

te roagă-adânc la sfântul

ce m-am rugat şi eu…

și uite cum ne intersectăm 

așa ca din întâmplare pe șosea

și chiar e-o  întâmplare

mașinii mele negre nu-i  mai deraiază inima 

înspre parbrizul mașinii-tale-negre-cadou-de-nuntă

i-am reglat unghiul de fugă al uitării

ai fi putut saluta

cum ai luptat în turnir pentru mine într-o altă viață

aș fi putut ridica mâna așa ca un drapel în bernă

dar tu știi că nu mai am de ce să șterg ochii

fluturilor albi

au…