Dinspre-ntinsurile zării văd corăbii tremurânde;

Parcă-s zmei din alte timpuri, pogorâți pe-aripi de aer. 

Luciu-oglinzilor zdrobite lungi milenii își întinde;…

De sus de pe deal coboram în derivă,

tăiam serpentinele-n curbe pieziș,

nimic nu părea să îmi stea împotrivă,

scrâșnea anvelopa rulând în pietriș.

Zăream acareturi urcând dintre meri,

cu turlele-ntoarse-n apusul târziu,…

Când ochii mei închiși nu vor mai plânge

Și când se-aliniază planetele de tot

Atunci iubirea mea se poate stinge

Atunci poate voi fi în stare să te scot

Din sânge și din carne și din oase

Le-ai ferecat înlănțuite-atâta…

Zile de-or plânge și nopți de s-ar frânge

Și oricâte sub cer n-or mai fi,

O stea va rămâne și nu se va stinge

Și-un Luceafăr în noi va trăi.

Sfărâmase-vor toate pe întregul pământ

Și multe vor trece-n uitare,

Dar tu vei aprinde iar cerul cel…

Hai să ne-ntoarcem la iubire,

Cu neastâmpăr și cu sete,

Că lumea marilor regrete

Desparte trupul de trăire!

Presară-mi licurici pe tâmple

Cu caldul mers al răsuflării

Și dă-i ecoului mirării

Motiv - sărutul să se-ntâmple!

Mă scaldă-n murmure ușoare,

Când mâna-ți peste gât va trece,

Să-mi dai o fragă. Ba nu!…

Cartea

Pe o bancă umezită

Zace-o carte zdrențuită

Vântu-nchide și deschide

File galbene și ude

Pe copertă, scris cam șters,

Grație ploii demers,

Eminescu scrie, parcă,

Iar titlul este... Și dacă...

Trec oameni înfofoliți

De norii negri grăbiți

Doar o fată-n gând cernită

Se oprește ca trăsnită

Parc-ar fi găsit icoană...

Plânge-n pieptul ei o…

Am încercat viața.

Am încercat moartea. 

N-am observat vreo diferență

Spun unii că, de plecat,

pleci într-o dimensiune următoare

Da, pleci în dimensiunea iubirii,

a iertării și a…

Eu nu mai știam că trecusem odată

prin satul acela pierdut printre ploi,

că lumea prin curți aștepta speriată

o toamnă nebună venind dinspre văi.

Dar astăzi, acolo, ajuns peste vreme,

(de ce nici nu știu, să vă pot…

iată-mă ajuns în amurg, nevastă

sunt cam decolorat și bătrân

mă-njunghie un fir de iarbă-n coastă

și nu mai pot să dorm în fân...

tu mă lași tot mai mult în pace

e drept că nici eu nu mai sunt

așa ca altădată, un mânz tenace

n-ai grija mea de cum se face ziuă

mă lași nestingherit să bat apa în piuă

mă lași să-mi întind oasele reci la soare

încheieturile pocnitoare...

tușesc... și pieptu-mi se mânie…

Sus, pe-o argintată ramură-nflorită,

Cânta o pasăre lungi doruri străvezii

Și, din a dimineții făgăduinți verzii,

Mă colinda pe trup o rază însorită.

Mi te-aducea în gând, sublim fior ceresc,

Ce îmi răsfiri pe-obraz un jar incandescent

Cu mângâieri albastre, cu jocul inocent,

Cu simțământul pur că ard, dar că trăiesc.…

Redivivus

Ce-i pasă codrului de-i rupi o creangă?

Aduce primăvara alta întreagă...

Ce-i pasă mării că valul i se trece?

În locul lui vin alte zece...

Pe băncile de lemn se schimbă proletari

Cu fronde ba mai mici, ba mari

Ai noștri tineri pleacă-n cavalcade

La fel, urmați de alte miriade...

Însă lacul plin de nuferi e privit

Doar de acel dor neprihănit

Iar florile, oricâte-ar fi în glastră

Nu e niciuna așa de albastră...

Nici dorul cel de…

nu vreau să prind un alt sărut

nu vreau s-aprind altă văpaie

nici ochii cu irisul mut

nu vreau să scuture șuvoaie

nu vreau s-arunc inima-n flăcări

în ocna mâinilor haíne

nu vreau s-apară noi cărări

în noaptea-mi de la luni străine

nu vreau cu ură să răzbun

nu vreau să chem a umbrei oaste

și nici un tremurat nebun

al…

Leagănă clopotniți vântul;

Miezul nopții-i rămuros;

Peste codri-și varsă luna

Palul ei bolnăvicios. …

Cad fugii de nea peste case dansând,

iar vântul pătrunde pe usă de-afară

cu vechi amintiri, așezate la rând,

uitate de noi, mai demult, într-o gară.

În gară sosea doar un tren rătăcit,

din…

azi nu mai beau și nu mai fumez
vreau să dorm, doar să dorm în neștire
vreau să dorm ca să pot să visez
că te am... că nu ești doar amintire...

azi nu mă ridic nici o clipă din pat
sunt bolnav și mi-e rău de iubire...
toată noaptea am băut și sunt beat
de vraja ta și licoarea ta din privire

Azi aș putea s-adun pe buze

Tot râsul iernilor trecute,

Ca-n zori de zi, să îți sărute

Lumini din genele difuze.

S-adun pe margine de nouri

Mărgean stelat din fulg de nea,

Iar râsul meu dor alb să-ți dea,

Răsfrânt pe tine cu ecouri.

Să-ți torc prin calda-mi răsuflare

Fuiorul vântului pribeag,

Împrăștiat pe chipu-ți…

Ce este poezia?

Poezia este-o stare

Când sufletul rău te doare

Când ai plânge, în neștire,

Exponat în părăsire...

Poezia-i adăpost

Când viața nu are rost

Este chiar, umbrela vieții

Pentru bocitori, poeții...

Poezia este zbor,

Rimă la cuvântul dor

Ea este speranța vie

Ce renaște-n cel ce-o scrie

Poezia e culoare

Rogvaiv în semafoare

Este drog, este…

Din spumă de val și cristal de stâncă

Din iarba cea nouă ce schimbă-nvelișul

Și din patima mea cea mai adâncă

Am construit peste toate, acoperișul

Acoperișul lumii pe care-o străbat

Făcând din zile timpuri lungi de…

Lângă muzeu o floare, călcată în picioare

De tălpi grăbite și nepăsătoare

I se strivesc petale și tulpină

Umilei flori, cu-a existenței vină

Din frunze disperate, plânge clorofila

Cerșește mut bocancilor răi mila

Se stinge-ncet, în nepăsare

Ce-i pasă lumii..? moare înc-o floare...

O fată, undeva, așteaptă zgribulită

Să-i vină cavalerul, ales din peste-o sută

E ca o vrăbiuță, prinsă-n…