Cântec pentru când voi fi bătrân

[Grig Salvan]

iată-mă ajuns în amurg, nevastă
sunt cam decolorat și bătrân
mă-njunghie un fir de iarbă-n coastă
și nu mai pot să dorm în fân...

tu mă lași tot mai mult în pace
e drept că nici eu nu mai sunt
așa ca altădată, un mânz tenace

n-ai grija mea de cum se face ziuă
mă lași nestingherit să bat apa în piuă

mă lași să-mi întind oasele reci la soare
încheieturile pocnitoare...

tușesc... și pieptu-mi se mânie crunt
de nu mai stiu când mâna ta
n-a mai trecut prin părul meu cărunt

mă mângâi doar câteodată în pripă
și-mi pui cărbunii stinși în pipă...

[Grig Salvan]

Chris, așa e, încă n-a sosit vremea din cîntecul acesta, dar ea nu e departe și trebuie să ne gândim și la ea, știi cum se zice „amintiri din viitor” :) Zi bună îți doresc!

[Grig Salvan]

Stănescu Valentin, mulțumesc de vizită și „cadoul” în versuri! O zi frumoasă!

[Chris]

mai este mult timp pana cand va veni vremea acestui cantec :)

citit cu placere,

[Stanescu Valentin]

trist şi adevărat, Domnule Grig Salvan

fu crudă trecerea prin viaţă

seninul ei a fost prea rar

acum prin clăile de ceaţă

sunt liber să mă simt hoinar

 

nimic nu mă întrebi nevastă

mă laşi să fac ce n-am făcut

un junghi îmi încolţeşte-n coastă

nu mai pot să fac ce aş fi vrut

 

şi iată-ne-n aceeaşi barcă

miraţi că am ajuns în seară

un gând nostalgic mă încrearcă

viaţa să o-ncepem iară...!?