Sus, pe-o argintată ramură-nflorită,
Cânta o pasăre lungi doruri străvezii
Și, din a dimineții făgăduinți verzii,
Mă colinda pe trup o rază însorită.
Mi te-aducea în gând, sublim fior ceresc,
Ce îmi răsfiri pe-obraz un jar incandescent
Cu mângâieri albastre, cu jocul inocent,
Cu simțământul pur că ard, dar că trăiesc.
Tot cați în miez de zi lăuntruri de pământ,
Ce dau savoare-n spic, dospită-n calde pâini.
Culege-i roada dulce, cu hrăpărețe mâini
Și gustă-i carnea-n ritm de dans cu pas prin cânt!
Iar eu voi căuta aripi ce mi te-aduc
Pe unda unui vânt cu umblet alb și lin.
Îmi voi numi această pasăre, ,,Destin"
Și-am să mă-nalț la cer s-o aflu, s-o apuc,
Să i te iau din cioc și să te simt cu chef,
Cum simte marea val, ca un alint pe chip,
Cu-aceeași legănare spre maluri de nisip
Cu-același zbucium mut în scoica de sidef.
Adaugă un comentariu
Calde îmbrățișări, dragă Augusta!
frumos...
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE