Prorociri săpate-n piatră

[gabriel cristea]

Dinspre-ntinsurile zării văd corăbii tremurânde;

Parcă-s zmei din alte timpuri, pogorâți pe-aripi de aer. 

Luciu-oglinzilor zdrobite lungi milenii își întinde;

Murmure de valuri triste se izbesc de-al stâncii vaier, 

Și când visul  - legănatul - mi se-ncolăcește-n gene, 

Trec prin gându-mi ca o pană vechi acorduri cantilene. 

Lâna asta depănată doar pe fusul minții mele

Seamănă cu macii roșii unduindu-și stăreția;

Pe un promontoriu care își culege surd din stele

Liniștea, soldatul nopții, cruda lună, veșnicia, 

Își rotește Universul nesfârșirea-i expandată;

Ochiul nopții huhureze se deschide și dă roată... 

Marea-i cufundată-n scoica ce-a murit

tînjind lumina,

Iar Oracolul din Delphi, unde-acum se zbat

balauri,

Sună trist și-ngână vântul, și își soarbe-ncet ruina;

Doi măslini se dau ofrandă Constelației Centauri. 

Timpul pare untdelemnul ars prin 

candele-mpietrite,

Iar nisipuri curg alene prin morganele lor site.

Geniul  spiritelor albe ferecat e-n hăul mării, 

Sub cupola ignoranței și-a suficienței care

A dat tâmpilor putere și politici iluzorii;

Scormonește-n gând Socrate, iar Pitagora,  pe zare,

Desenează  linii frânte, coborâte blând 

din visuri;

Și se pierd ca ani-lumină spre tartarice 

abisuri.

Omenirea e sedusă de războinica strigare,

Ca un psalm de cetacee eșuând pe plaja morții;

Dinspre sumbre premoniții, umbre cad pe osuare;

Și-mpletiți cu-aripi pleșuve, scheaună prelung coioții.

Mor sub groase putregaiuri prorociri săpate-n piatră, 

Iar din Hadesul tectonic fiara sângerândă latră…

[Manuela Munteanu]

Domnule Gabriel Cristea, vă rog să-mi răspundeți la câteva întrebări! Sunt foarte importante răspunsurile. Lucrez intens la poeziile mele (le corectez, le ajustez), în vederea editării. Am descoperit că sunt două (Fluturii și Pe prag cu nemurirea), pe care mi le-ați corectat aproape integral, pe pagina mea. Ce să fac? Să le public așa? Să le recompun? Îmi trebuie acordul dumneavoastră. Cred că au fost sugestii de text, acordate cu cele mai bune intenții, dar pe care nu am dreptul să mi le însușesc fără acordul dumneavoastră. Vă rog să vă exprimați opinia! Vă mulțumesc! 

[gabriel cristea]

Mulțumesc tuturor pentru aprecieri și comentarii!

Zi cu soare! 

[Chris]

foarte frumos, foarte!

[Denisa Curea-Popa]

Deosebită apreciere! 

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Frumos!

[Stanescu Valentin]

Înc-odată, Gabriel, m-ai uimit din cale-afară,

n-am să te ajung vreodată dar mă bucur că ne scrii

iar cuvintele măiestre luminează-în astă seară

mintea mea care aşteaptă să revii şi să revii

cu-alte gânduri feerie peste clipa cea amară!

[Manuela Munteanu]

Prin furtuni de constelații, piatră nestemată-n fleacuri,

Un aed, ce-i duce vremii un caleidoscop eteric,

Coborât-a să cioplească prorocii din alte veacuri.

A desprins o stâncă albă și-a aprins-o-n întuneric. 

Extraordinar de frumos! În sfârșit... acolo, sus... la nivelul acela... de neatins!