fiecare vers e un pas în lumină,

cu urme adânci care nu pot fi șterse,

se manifestă în mine voința divină,

creez pentru oameni principii diverse.



ador această lume plină de virtuți,

universul iubirii în mine glăsuiește,

se extinde liniștea în codrii abătuți,

Sfinxul din cuvinte în Carpați domnește.



pe petale de crini scriu a verii poezie,

și îngeri pictez pe-a razelor corole,

fluturi transferă-n mine o dulce frenezie,

zidesc un…

Ce chin dulce și-această primăvară

înflorește contra florilor

zburdă contra mieilor

zboară contra păsărilor călătoare

cântă contra cucului

luminează contra soarelui

iubește contra îndrăgostiților…

Gigantice plopișuri albe…

Se-ncolăcește vântul ostenit de-atâta umblet prin milenii;

O pală răscolește naltul,

și frunzele-mi vorbesc în graiul potolit

al lumilor agrare;

Îmi pare…

Trec 

trec 

greu trec

profund

ca fumul în sus

Aripile agață cerul

îl apleacă să-i sărute buzele

Mă ascund după cortina lui

Dincolo

schimb registrul

Cerul gurii are afte

stelele lui mă înțeapă până la strigăt

Trec 

trec 

trec

cu picioarele înnodate după gât 

în sus

vai sus 

foarte sus

nu mai simt viața

nu mai respir

doar îmi pulsează forma

Te percep 

Ești energia care mă trage…

                                                          zile povară

                                                     călduri potop

                                                              fără ploi

                                                                 niciun

                                                                   strop

                                                                           zile…

Tălpile mele par străine

pe acest pământ nou.

Se mișcă robotic, fără teamă,

arborând curiozitatea 

drept catarg și felinar.

Am depășit bariera viului,

iar neviul mă întâmpină cu

mișcări de felină și

culori de înger neînceput.

Îngeri neîncepuți, siluete

plăsmuite din suspine umane,

din suflete argintii 

ce-și închină plecările 

pe treptele devenirii.

Ca apoi, să transforme…

„Valorezi atât cât te apreciezi.” - citat celebru de  Francois Rabelais

De crezi, de simți... aproape neputințe

când suflul ți se scurge, de nu-l mai poți opri,

gândești, așa-i destinul – a fi și-a suferi –

primind în dar o floare, alături de … sentințe.

E timpul să-nchizi ochii, și să respiri, să știi

silabisind în minte să născocești dorințe:

Eu cred, eu pot, eu știu, e viață în…

Te rog,

te rog să mai rămâi

aprinsă doar pe-o clipă

în vaga nălucire,

să nu te uit

cum uită derutat pustiul

de existența sa 

și-a apei.



Te rog,

te rog să n-o învii,

șoptind aceeași vrajă

debusolată-n somn,

să nu mai mor,

albindu-mă-n pelur de rime,

cum noaptea moare

de…

am ciripit de păsărele

servit în diminețile străine

chiar și la cină

cu caviar și pe alocuri

mă șterg în suflet

de boabele de rouă culese

de pe frunzele virgine

în primăverile

când încă fumul

încolăcește norii

și prin văzduh

cocorii

întorc în van menirea

am îmblânzit

în nopțile senine

vampiri cu aripi de oțel

și am băut cafeaua

cu vrăjitoare și cu zâne

am prins în păr iubitei

șirag de…

poetul intră cu teamă și grabă-n altar

de la jumătatea distanței niciun om să pretindă că știe

diavolul se potrivește cu mantia lui de portar stacojie

respectuos îmi aduc jumătatea de viață cu tine în dar

de parcă aș  pierde și iubirea și lumea și pământul măcar

trupul tău îmi apare dintr-un vuiet de frunze

supus oricărei greșeli

mă închin la ambele imnuri în schimburi

fără ca inima mea păcătoasă să știe că moartea îi suflă în…

Între cer și cuvânt,

Între ploaie și vânt,

Știu că încă mai sunt

Trăitor pe pământ.

Mă compun din fotoni

Când cuantific eoni

Și când număr…

îngerii  cerului în lumea asta mare,

fac cu veselie oameni de plastilină,

dar nu au suflu viu și asta mă doare,

plânge speranța în mine ca o orfelină.



soarele a topit oamenii de zăpadă,

munții păstrează în ei copiii de aur,

în visul lor mai fac o escapadă,

să le pun pe frunte coronița de laur.



dar oamenii din lumea mea sunt treji,

au pornit în zori pe calea spirituală,

cu asprimile vremii luptă, luptă viteji,

se întrevăd…

nicio toamnă nu mai are haz;

de atâtea fumuri văd nasol,

stau lângă pahar,

ca-n alcatraz,

c-o privire-n dungă, de mongol.

nu mai vrau să știu ce arătare…

am sperat să nu îmi intri în minte

nu am loc pentru tine și păsările care străbat oceanul

de parcă sinapsele nu ar însemna

mare lucru

mi-am spus

iubirea să fie în toate

în ciuda faptului că îți dădeai întâlnire cu fiecare copac

pe care

cineva scrijelise cu briceagul cumpărat în excursia

de anul trecut

te ador și nu vreau

să mori ucisă de dragostea de viață

niciodată

nu am…

Sunt eu și totuși parcă nu-s!

Sunt cel ce vin, sau cel ce-s dus,

Același sunt, de ieri, de azi,

Un foc în care poate arzi,

Sunt eu, cuvântul cel nespus

Ce poate nu am fost de-ajuns!

,,Un boț de lut”…

Văpaia-n ochi de o zărești

Ți-aprinde inimioara,

Numai tu, o asuprești

Și de dor te macini seara.

Pictezi vise pe pereți

Să nu te lași distras,

Tu aștepți din alte vieți

Un gând, o șoaptă și un…