Licitație (Ion Lazăr da Coza)

[Vasilisia Lazăr]

Şi-a scos poetul

viaţa la licitaţie,

într-o amărâtă casă de-amanet din cartier

(de unde bani pentru Christie’s ori Sotheby’s

London?).

Voia să ştie câte parale

îi face pielea...

Pe cine dracu’ să intereseze

viaţa unui poet la aşa inflaţie de versuri?

A pierdut taxa de participare.

Mai bine o dona unui custode plictisit

de la muzeul cu fosile

din clădirea veche

deja retrocedată.

 

[Chris]

poemul este ca o antiteza intre saracia materiala si bogatia spiritului. si trist si frumos! :(

[Monica Pester]

Descopăr câte puțin dar continuu, savoarea indescriptibilă a punctelor-centru din poezia maestrului Ion Lazăr da Coza. La o primă vedere, unele par teme minore, peste care, în lumea asta consumeristă și superficială se poate trece cu ușurință.

Dar, nu! Locul acestor teme este definitoriu ca importanță intelectuală, lirică. Inundarea spațiului literar cu artefacte iluzorii ca reprezentare și calitate este un fel de tornadă asupra sensibilității și expresiei artistice.

Iar maestrul Ion Lazar da Coza reușește să aducă acest fenomen la suprafața conștientă a literaților și cititorilor avizați.

Și face asta prin măiestria cuvintelor puține și concise!

[Vasilisia Lazăr]

Mă bucur că-ți place, Gabi. Mulțumesc mult!

[Vasilisia Lazăr]

Într-adevăr, mesalul lor doare, domnule Stănescu. Vă mulțumesc cu drag!

[petrut dan]

Într-un fel sau altul, artistul asta face prin actul creator, se expune... indiferent în ce proporție, devine un bun al tuturor, nu-și mai aparține, iar cu trecerea timpului sentimentul de universalitate devine și mai puternic, numai că nu oricine poate să scrie despre asta și în acest fel, recunoașterea unui fapt, bun sau rău/lucru/emoție, bună sau rea /etc reprezintă începutul drumului spre locul unde nu mulți pot să ajungă, ironia este doar scuza omului suficient, la fel ca și hazul în anumite condiții, maestrul face o distincție clară între poet și inflația de versuri, asta ''ca să nu meargă cu proștii la tribunal'', vorba prietenului Tudor Barbu, un poem dulce și acru, depinde de cine încearcă să ajungă până la el, respect!

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Cât adevăr!

[Ada Nemescu]

După trei comentarii avizate, nu pot decât să savurez poezia atât de actuală.

aDa

[Grig Salvan]

În stilul ironic sorescian, un text ca un strigăt al dezabuzării poetului, târât de societatea mercantilă la târgul unde totul e de vânzare, inclusiv sufletul. Care nu face prea multe „parale”, mai cu seamă la așa „inflație de versuri”, o meteahnă a societății pe care o trăim și în care poezia s-a demonetizat prin abuz și exces, prin lipsa de cenzură și autocenzură, prin fluviul tulbure de scriitură ce îneacă spațiul mioritic.

[gabriel cristea]

E o poezie de referință, made in Ion Lazăr da Coza. Una dintre preferatele mele! 

[Stanescu Valentin]

                                                  Nu mai pot spune decât:

 

                                         Cuvinte esenţă,

                                                                    cuvinte ce dor,

                                    devin chintesenţă,

                                                                    nu se sting, nu mor!