Gingășie de copil

[Jeler Eleonora Maria]

Păstrează-n tine gingășia unui copil
Ce te face să crezi că orice e posibil
Să zbori pe aripile unui curcubeu
Și să-nalți cu bucurie un zmeu.

Într-un basm cu baloane colorate să pășești
Cu suflet curat orice greutate s-o depășești
S-o vezi ca pe-o provocare dintr-un joc
Iar supărarea să nu te-ncerce deloc.

Să te îmbraci într-o mandală de iubire
Zâmbetul și veselia legământ să-ți fie
Desenele să prindă viață,
Pur să te trezești în fiecare dimineață.

Timpul să dispară-n eternul Acum
Unde întâlnești al copilăriei parfum
Să te joci de-a v-ați ascunselea printre copaci
Iar din casă să simți miros de cozonaci.

[Chris]

despre candoarea copilariei

cu placerea lecturii,

[bolache alexandru]

Inocența copilăriei, gingășia ei... Amintiri pe care le ascundem în suflet... Mirosul cozonacilor frământați de mama... Oof! 

[petrut dan]

Semn de lectură!

[Jeler Eleonora Maria]

Mulțumesc mult pentru comentariu, doamna Vasilisia!

[Vasilisia Lazăr]

Fă-te, suflete, copil
Şi strecoară-te tiptil
Prin porumb cu moţ şi ciucuri,
Ca să poţi să te mai bucuri.

Poezia ta, ca și cea a lui Tudor Arghezi, îndeamnă cititorul să se întoarcă la copilărie, acolo unde viața pare/este perfectă și plină de bucurie. O lectură plăcută, duioasă și sensibilă.

  

Rima copil/posibil nu e potrivită din cauza accentului care cade diferit.

Cu drag!

[Jeler Eleonora Maria]

Mulțumesc pentru cuvintele dvs. frumoase, dl Grig Salvan!

[Grig Salvan]

Copilăria își cere dreptul de regat suprem al vieții, e lumea în care ne regăsim cu adevărat mereu, indiferent de vârstă și experiențele de viață. Copilul din noi e mlădița din inima noastră în jurul căreia au crescut cercurile vieții ca la orice copac, fără a înăbuși însă mlădița de-nceput. Mereu îmi sună, ca un memento, în minte, adagiul celebru: „Cine nu mai e copil, înseamnă că a murit de mult!” O lectură plăcută în zi de sărbătoare a inocenței, a visului și speranței.