avusese număr

această uşă

se vede clar după cele două găuri strâmbe

lăsate de holţşuruburi la capătul

plăcuţei de plexiglas trandafiriu pe care

negru

scrie SALON

jos nu te mai triază nimeni tu

în salonul cutare tu în salonul cutare ce

moartea are mai multe uşi

una şi bună

sau poate că are să nu fie-nghesuială

dar ca şi acestea de la universitar nu-s numerotate

că s-ar stârni…

cu ochii bunghiți în soare,

razele se mângâiau pe fața mea de parcă

era o apă limpede, clară,

de parcă mă știau ca pe numele tatălui,

mă ciupeau de nas, de bărbie – când alergam

se jucau pe

tălpile ude de rouă amestecată cu polen și praf,

ca băiatul din vecini, vântul îmi șușotea la ureche:

- e ușoară sau grea, oare când o să cadă?

o să-ți cadă pe cap, o să te lovească,

o să te dărâme, sau…

Stă cugetul mâhnit pe brâul unui troc,

tot așteptând să vină o schimbare,

cu mize regândite în pretinsul joc

pierdut cândva la tragerea cea mare.

Dar orele, trecând prin acele de ceas,

scot din pendulă numai amăgire –

din ritmica bătaie-n urmă au rămas

doar clipe ce mă bântuie-n neștire.

Din hăul nevăzut al timpului pierdut,

ce s-a desprins din ziua ce dispare,

revin fără răgaz, pe umbre din…

Ghiocelul

Pe când zăpada mai mustea a iarnă

Şi viscolul pe sănii necheza,

Când colţul ierbii adora să doarmă,

Doar ghiocelul, singur, înfrunzea.

Visase cum părinţii se luptară

Cu umbra unui alb imaculat…

Nici plapuma ce strâns îl înfășoară,

Nu-i potolise setea de înalt.

Cu sabia…

Rodul pământului sămânța își cerne,

În aripa-ntreagă a cercului sfânt,

Cu ramuri și muguri născute eterne

Purtate de stranii vârtejuri de vânt.

Și limba se-ncurcă trecând în silabe

Numele celor chemați, ce-or veni,

Șî-or vinde trăiri schingiuite-n tarabe

Din toți anii rămași în zonele…

Sclipiri din stele sunt versurile mele,

Așteptări și nopți lungi nerevelate,

Zâmbetele, lacrimile, vorbele

Acum, îmi par trăiri uitate, exilate!

Lumină și umbră peste ceruri se perindă,

Of, câtă emoție-i în acest ceas târziu!

Versul meu șchiop reușește să cuprindă

Tot ce-mi doresc și vreau să scriu!

La geam, apusul se cerne peste ramuri înflorite,

Îmbrăcând copacul în magie și…

lumină legănată-n frunză,

suspin adus din prima lume,

purtat de aerul pădurii,

de veacuri albe și de ploi,

te-ntorci cu primăvara-n piept,

și părul răvășit de gânduri,

iubitul meu…

Etica-i dușmanul meu

de dimineața și până la primul vis

apoi totul reintră în normal

alteritatea însă îmi dă peste cap toate socotelile

și-atunci revăd coșmarul

o cizmă SS îmi apasă ceafa în noroi

înghit cuvintele negre ca pământul amestecat cu apă…

Frunza liniștii-i aproape,

Cât un lat de primăvară;

La izvor un lup se-adapă;

Și pădurea se-nfioară

Precum tracicele știme

Răzvrătite-n mugurime. …

                    dropia se-nalţă greu pedulând din pene ...

               vrabia tot zburdă-n pom aripi larg desface

          se lansează-n zborul scurt tare e dibace

     iar când drumul e mai lung pluteşte alene

omului i-a fost odat’ zborul mare taină

centrul „g’’ atrofiat^*/ e doar o poveste

     zborul lui din omoplat doar în vis mai este

         …

Echinocțiul de primăvară marchează sfârșitul iernii în emisfera nordică și, potrivit calendarul gregorian, coincide cu prima zi de primăvară astronomică. În 2025, echinocțiul de primăvară începe joi, 20 martie, la ora 11:01, ora României.

O, cum se duce timpul pe căile astrale,

lăsând fără speranță nestăpânitul zbor

pe chipuri adormite, în parcurile goale,

sub umbre de tăcere pierdute în decor.

Zăpezile flămânde din iarna ce…

Între două bătăi ale inimii

Cusute sub pieptul dezgolit,

Ce bat ca un orologiu divin,

Cu un pendul de aur

Agățat de porțile cerului,

Între două clipiri ale genelor

Care mușcă cu poftă

Întunericul și lumina,

Fiice gemene ale sufletului,

Între prima gură de aer

Și ultima lacrimă resemnată,

Mai este timp pentru iertare,

În cuibul păsărilor rănite,

Care eliberate de povara

Aripilor arse de…

Pădurile roșii înverzesc în Cernobîl,

iar ochii unui oarecare pompier Pravnik 

din căprui și-au schimbat culoarea-n albastru

(așa spun ăștea la știri)

  încă nu am murit să mă nasc la fața locului,…

Când mă voi naște, va fi destul

să cer să-mi crească aripi.

Cerul meu îmi va fi strajă neclintită

Atunci voi veni cu trăsuri împărătești, 

drapate în alb, cu cai iuți, plini de jar

care glăsuiesc…

Fiecăruia ni s-a dat câte o stradă,

Câte o fanfară

 Să nu ne doară

 Când ne pleacă îngerii

Şi rămânem fără aripile de iarnă,

Păşind pe gheaţa cuvintelor întrebătoare

Ce nume are strada pe care

Uneori ni se ascunde somnul,

Ni se ninge singurătatea

Şi ne potopeşte cu plâns cântecul acela

În care iubirea

Ca un clopoţel caută pe la ferestre

Ştiind că nici un labirint nu mai este…

Marea agitată lângă stâncă

strânge amintirile sub mal,

numai dorul rătăcește încă

agățat de creasta unui val.

A plecat vaporul neuitării

fără nici-un pasager la bord,

au rămas pe umbra…

țepii trecutului

nasc fluturi

ca niște gogoși

încărcate de ură

durerile se contopesc

într-un sărut

acoperit de cenușă

ne scufundăm

în oceanul orgoliilor

dimineața

orașul pare trist

ici colo

doi trei trecători

își fac rugăciunea

în gând

în fapte mai puțin

ispitele bogăției

sunt drogurile

îmbrăcate în dungi

cadavrele înfloresc

în sufletele celor…

                                                                                                                    A curs în calea mea Tăcere,

                                                                                                                    Cum în amurg tăcute cad

                                                                                                                    Frunzele…