Ghiocelul

[Răduță If. Toader]

Ghiocelul

Pe când zăpada mai mustea a iarnă

Şi viscolul pe sănii necheza,

Când colţul ierbii adora să doarmă,

Doar ghiocelul, singur, înfrunzea.

 

Visase cum părinţii se luptară

Cu umbra unui alb imaculat…

Nici plapuma ce strâns îl înfășoară,

Nu-i potolise setea de înalt.

 

Cu sabia de vrăjitor, despică

Potecă pentru albii clopoţei;

Spre razele de soare  îi ridică

Triumfător - ofrandă pentru zei.

 

Plăpând, firav, din lacrimă de zână,

A fost sortit şi scris în calendar,

În fiecare an, ca veste bună,

El, primăvara să ne-aducă-n dar.

Tuturor - o primăvară așa cum vă doriți!

[Chris]

Ce frumos! O primavara frumoasa si dv.!

[Răduță If. Toader]

Bună dragilor și scuze pentru reacția întârziată la opiniile voastre... Mulțumesc pentru semnalarea erorii, o recunosc, nu e nici o licență, draga Vasilisia, ești o drăguță, ca de obicei. O primăvară fără... erori!

[Vasilisia Lazăr]

O minunată ofrandă lirică adusă primăverii pe care v-o doresc la fel de frumoasă. Probabil dezacordul din versul cinci trebuie luat ca licență.

[Stanescu Valentin]

Domnule Răduţă, niciodată nu este târziu să dăruieşti un ghiocel „Plăpând, firav, din lacrimă de zână, „...”. Drept muţumire vă dăruiesc şi eu o pezie cu un ghiocel nearticulat:

 

 

Ghiocel

 

Azi a fost o zi-nsorită

peste câmpul alb de nea.

De sub solzi de ger ivită,

am zărit privirea ta...

 

Mă priveai cu un iz mirat,

curioasă într-un fel,

când din palma mea de-odat’

ţi-am întins un ghiocel...

 

L-ai primit cu bucurie

lăcrimând cu dor de el,

să-l aşezi bijuterie,

inimii un clopoţel !

 

E simbolul primăverii

şi-al iubirii sol peren,

semn celest al re-nvierii,

cântul vieţii în refren...

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Am cititi cu plăcere.  Să modificați forma _ ”părinții se luptaseră cu umbra...”

[Grig Salvan]

Mulțumim frumos pentru acest ghiocel liric oferit în dar tuturor!

[Maria Mitea]

Donmul Toader mulțumim pentru versuri scrise cu măiestrie și dăruire, și o primăvară a ghioceilor ” din lacrimă de zână” ! 

Aici unde locuiesc e multă pădure pădure pădure cât vezi cu ochii, sunt tot felul de animale, păsări, vegetație, dar nu am văzut zare de ghiocel, toporaș sau violete, albăstrele, și zăpada s-a topit deja de o lună, - îmi zic: - mai aștept, mai aștept, ...

Citeam poemul Dv. și mă gândeam: - noi, românii nu avem idee de cât de norocoși suntem  ...

și mă mai gândeam că poate oamenii de pe aici sunt mai închiși, retrași, protectori, poate anume că nu au ghiocei, cireșe de pus la urechi, floarea soarelui ... iar Dumnezeu așa vorbește cu noi prin ghiocei ... simt și văd cum pământurile natale vibrează și există printr-o altă dimensiune sfântă, pe care dacă nu m-aș fi uitat la el de așa de  departe nu cred că aș fi observat-o ... 

Cu bucuria lecturii! 

[Ada Nemescu]

Un poem frumos, ghiduș, ușor întârziat (aș spune) căci ghiocelul a plecat...în urma lui zambile și narcise :))

O primăvară frumoasă! aDa

[Denisa Curea-Popa]

O poezie delicată și luminoasă, care surprinde cu sensibilitate triumful primăverii și frumusețea renașterii naturii.

Admirație!