(elidă)

Lemnul morii plânge, sângeră-anotimpul,

Tăvălugul vieții îmi sfărâmă timpul.

Lemnul morii plânge, nu mai naște pâine,

Înserarea urcă, peste azi și mâine.

Lemnul morii plânge, lacrima lui doare,

Sfâşiat aleanul, în tăcere, moare.

Lemnul morii plânge, se prosforă clipei,

Pulbere de cântec, mă petrec risipei.

.

Grafica: Mihai Cătrună…

Pe o frântură de albastru-ntunecat

Scriu o poveste ce n-a vrut să fie scrisă.

A fetei care pleacă spre păcat,

Cu ochii plânși, cu inima ucisă

E goală înlăuntru, fără semne,

Și dreaptă ca statuile…

obosite de drum, abia-mi mai târam

picioarele grele... și-abia-mi mai duceam

povara din spate precum calul în ham

adormisem sub cerul adânc și visam

eram ușor și dansam...

mă priveam cu mândrie în fiece geam

un tânăr efeb... îmi plăcea ce vedeam

tânărul falnic eu însumi eram

vesel în cale tuturor le zâmbeam

printre oameni și lucruri dansam...

valsam fără teamă printre oameni și cai

alergam către tine ca bigotul spre…

femeia m-a luat în brațe 

deasupra ei păsările trăgeau semnul infinitului

în care lumea își punea marea speranță

am tăcut cu privirea păstrând între sâni 

un punct mereu cald oricât ar fi vrut iarna încet să acopere

bănuindu-l de teamă

am înmuiat odată cu tânărul iuda

în paharul cu drojdie

încolțeau două gânduri ca două neamuri dușmane

iubirea m-a prins de călcâi amețită de lucrurile ce urmau

să…

I-am spus iubirii - stai cât mai departe -

Nu pot să recunosc nici un moment,

În liniștita mea singurătate

Că aș trăi vreun alt eveniment.

Acolo chem orchestrele să-mi cânte

Un singular concert în game joase,

Cu care doar pe mine să mă-ncânte

În serile cumplit de dureroase.

Atât am vrut s-aleg. Să aparțin

Pământului, văzduhului celest,

Ca să am partea mea atunci când vin

Să-mi cer iertare, că…

Calcă Roma în picioare

Obștea celor drepți și dârji;

Zornăie fantastici mânji

Coama lumilor…

Îmi furi dragostea zi de zi

indiferență pagubă-n ciuperci

ba c-o fi ba c-o păți

te lauzi urâto dar nu mai treci

Costel Zăgan, Axiomele lui Don Quijote

Ajuns pe plaiul încă necosit

am regăsit minunea căutată,

fânețele cu chip împodobit,

și florile știute de-altădată.

Din fiecare crește un mister,

corolele adună stropi de aur,

ridică peste vreme…

așa cum ascultam pe vremuri

cotele apelor Dunării în limba franceză

a fost…

îmi văd spatele reflectat de puterea sugestiei

precum cineva

născut în sala motoarelor viitorul mi se pare

un salt peste tărâmurile mărginașe unde își face de lucru

Nimicul

cai fosforescenți îndrumă frigul și moartea

nu o să ne spunem poveștile triste ale copiilor ce așteaptă jucării

de Anul Nou

singura pradă însemna o viață trăită

degeaba

cu partea mea de neîmpliniri acopăr

glasul iubirii…

palmele tale aripi

scrijelite de gânduri

căuș peste trupul meu

adorat de tristeți

aprind păcate primordiale

chemând

din adâncuri

neuitări

și-n plutirea aceasta înaltă

suntem atât de frumoși

de unici

de inimitabili

încât lumea ar putea începe

cu noi

și tot cu noi

s-ar putea sfârși

în căldura palmelor tale

inima se fărâmițează

eliberând…

Cum trece vremea... dusă e deodată!

De ziuă bine nici nu s-a crăpat

Și timpul s-a ascuns unde odată

Își mai făcea, din noaptea sacră, pat. 

De nemurire mintea e sedusă,

Este un vis, dorința noastră mare:

În infinit să se mai lase dusă, 

Plutind încet pe o albastră mare.

Să fie sensul vieții-n oseminte?

O întrebare-i gândului arsură 

Și cine crede altfel... O, se minte! 

Căci orice tinerețe e…

Cică asta-i norma cotidiană a poetului

firmamentul

ori

după caz

stratul cu sârmă ghimpată

de la piept

mugur de fier lângă mugur de fier

steaua cea mai pitică

lângă…

patru bărbați m-au pus

înăuntru

din larg

vântul adusese-un catarg

invocând demența senilă

căruntul

scormonea până-n uter cu milă

pământul

dinspre soare-răsare

nu mișcam din picioare

femeia de roșu a scris un sonet

așa mor copiii cuminți

unii în somn alții puși de cei mari

moartea plătită cu flori și arginți

făcea pașii mai rari

de treizeci ani cal dar și…

În câmp,  mai zace un sergent;

Sub el,  respiră un copil, 

Privind la toate inocent.

În câmp,  mai zace un sergent;

Prin el,  o pildă-testament

Și un urmaș deloc umil.

În câmp,  mai zace un sergent;

Sub el,  respiră un copil...

Os*- Operațiune specială

Pădurea mea e singură în ploaie,

Și-un gest uimește-ntrega adunare

Atunci când chiar și bradul se îndoaie,

Macii răzleți dansează în picioare.

Apar copiii dimineților cuminți

Și ai cotloanelor reînfrunzite,

Aureolă în tablourile cu sfinți

Și-a florilor ce se predau, smerite.

Să se-mplinească-al Universului destin,

Din iarba veche, noi dorințe, crească,

O lume nouă-n care nici…

am văzut un om pe câmp

își ridicase mâinile bucuros pentru soare

mi-am zis uite ce deșertăciune

în acest munte de apă și sare

mama tocmise un sfânt

să am pentru tine bani îmi pitise în haină

dar mi-am zis uite cum se chinuie lumea

părinte e-adevărat că iubirea e-o taină

mi-a plăcut să alerg de la o mare la alta

să nu apună soarele în aceeași clădire

în care pentru mărgăritarele aruncate la porci

să…

Trasez o linie prelungită absurd în imensitatea zăpezii, înnod sensuri măiestre pe un ram fără muguri în tăcerea apusului,

ascult muzica înfundată a pașilor mei pe drumul fără întoarcere către mine însămi, cu moleciunea jucătorului hipnotizat de tabla de șah,

mă tulbură presimțirea misterioasă a beznei necuprinse într-un miez de noiembrie

aducându-mi pe buzele reci, sare și rugăciuni,

când cenușa ceasurilor de veghe se amestecă în tenebre tulburătoare

într-un…