Vis de viitor

[Monica Pester]

Pădurea mea e singură în ploaie,

Și-un gest uimește-ntrega adunare

Atunci când chiar și bradul se îndoaie,

Macii răzleți dansează în picioare.

Apar copiii dimineților cuminți

Și ai cotloanelor reînfrunzite,

Aureolă în tablourile cu sfinți

Și-a florilor ce se predau, smerite.

Să se-mplinească-al Universului destin,

Din iarba veche, noi dorințe, crească,

O lume nouă-n care nici suspin,

Nici amintirile să nu mocnească

Sunt căpriori născuți în primăveri

Și în stihii de ape tulburate,

Ei vin cu viața-n ochi și cu poveri

Purtate în năframe colorate.

Speranța unui timp nedefinit

Răpus de valuri de impietate,

Este adus acum, în mod hibrid,

În lume nouă, cu coperți necercetate. 

[Monica Pester]

Iar ție, Mihaela, aceeași caldă prietenie !

[Monica Pester]

Cu toate minusurile găsite, tot din suflet mulțumesc, 

d-le Salvan!!

[Grig Salvan]

Un vis colorat cu imagini picturale, cu dorințe și speranțe. Prima strofă deschide visul cu un cadru de natură impresionant: 

„Pădurea mea e singură în ploaie”

„Macii răzleți dansează în picioare”

Apoi penultima strofă reține atenția în mod deosebit printr-o tandrețe aparte:

„Sunt căpriori născuți în primăveri

Și în stihii de ape tulburate

Ei vin cu viața-n ochi și cu poveri

Purtate în năframe colorate”

În versul „Din iarba veche, noi dorințe, crească,” virgulele sunt în exces, cel puțin cea dintre noi dorințe și crească e incorectă. Iar versul ultim e într-adevăr prea lung față de metrica poeziei.

[Mihaela Popa]

o idee de final: o lume nouă, între coperți necercetate

cu prietenie, Mihaela

[Monica Pester]

Mulțumesc frumos, Floare !

[Monica Pester]

Mulțumesc pentru trecere și cuvânt de alinare  d-le Bolache. 

[Monica Pester]

Cu bucurie  iti mulțumesc, draga Amanda. Spiritul tău punctual și amănuntit

de observație se contrapune însă, mesajului poeziei .  Promit sa fiu  atenta data viitoare,  ca mesajul sa fie mai clar de înțeles.

[Amanda Spulber]

Cred că poezia merită lucrată un pic. Nu știu ce să spun de titlu. Poate ar suna mai bine "Reverie". E doar o sugestie. Totuși, textul are unele mici hibe. O mică scăpare "-ntrega" în loc de "-ntreaga".
Apoi "fapt" cred că e mai potrivit în loc de "gest". Versul prea lung despre brad ar putea fi modificat așa "Atunci când bradul falnic se îndoaie". Nu știu la ce se referă "aureola". Dacă e vorba de copii, atunci ar putea fi "Aureole în icoanele cu sfinți,/ lor, florile li se predau smerite".
Apoi "este adus" nu e corect. Ori se referă la "speranța unui timp" și atunci "este adusă", ori se poate înlocui cu "ce este adus" ca să se refere la "timp".

[Vasilisia Lazăr]

Nu știu, așa îmi sună mie. Când spun vis, mă gândesc la dorință. Dorința nu poate fi realizată decât în viitor, se subînțelege. Bine, nu mă refer la visele de noapte. Acest „de viitor” mie nu-mi sună bine asociat cu vis. Și apoi, cine citea poezia vedea că e o năzuință și nu un vis din trecut. Rămân la ideea că era destul „vis”. Poate nu am dreptate.

[Monica Pester]

De acord cu cu co, inoportun, din ultimul vers dar nu și cu lungimea versului care continua curgerea melodiei. Iertare, din cauza oboselii.