Castelul

[Manuela Munteanu]

Cu ziduri adormite-n văi

Însângerate de rugini,

Părea o punte între lumi,

Între văzduh şi rădăcini.

Cu somnul dulce prin urzici,

Și adieri de tei bălani,

Căra războaie şi poveşti

Cu braţele a mii de ani.

Zvâcnea donjonul* către cer

Cu un avânt pietros, de stei,

Să prind-o stea, ce s-a aprins

Cu gândul la iubitul ei

Şi îi cânta ca un pârâu,

Când prin creneluri risipea,

În rotocoale argintii,

Răsufluri lungi, de ceaţă grea.

Nu-şi amintea pierdute chei.

Cu lacăt înnoda zăvor,

Dar o magie deschidea

Cărări de timp pentru picior

Şi răbufneau precum un vânt,

Ce alerga cu-arcanul sorţi,

Adus de-un djinn* rătăcitor...

Înaltul sol al Naltei Porţi.

Zburau stafii prin largi odăi,

Pe după-arcade chicoteau,

Dar la strigări de cucuveici,

În umbre dese-ncremeneau.

Visau ciolane spade-n teci.

Doar un oboi înfometat

Visa cum înjgheba cântări

C-un fluier sec şi însetat.

Armuri cu ochii trişti, de za,

Se întrebau dacă viteji

Au zăbovit în vreun ceaslov

Cu scrisul în galop de cneji.

Pe-o masă, colbul mângâia

Pocale încrustate-n jad,

Iar pânza de paing turna

În trupul lor un strop de iad.

Tăcută pivniţă sub zid,

Cu mâini de smoală, ca un drac,

Un vin tămâie-adăpostea,

Cules din vrana altui veac.

În sticle astupate, viu,

Încă-aştepta, cu timp hrănit,

Să-l soarbă lin şi des un prinţ,

Plecat să bea din infinit.

 

Doar steaua de sub bolți de cer

Înlănțuia cu brațe reci

Luceafărul, prin tulburi zori.

Lumini pe-albastrele poteci...

*donjon – turnul principal, cel mai bine fortificat, al unui castel medieval

*djinn – spirit binefăcător, sau răufăcător, în miturile religiei musulmane

[Manuela Munteanu]

Eu vă mulțumesc, doamnă Denisa Curea Popa! Cu drag v-aș îmbrățișa. Și chiar nu-i exclusă posibilitatea, pentru că, pe de o parte, sunt foarte ușor de găsit, iar pe de altă parte, după atâtea întâlniri virtuale, oamenii cu aceleași plăceri (în cazul nostru, poezia) se pot întâlni cu adevărat. Ne trebuie doar o lansare de carte. :) Până atunci, vă îmbrățișez cu gândul!

[Denisa Curea-Popa]

Scria cineva pe aici că ar fugi in lume cu talentul altora... Eu aș îmbrățișa autoarea poate că talentul e molipsitor :) 

Cu admirație și prețuire, mulțumesc!

Mulțumesc!

[Manuela Munteanu]

Da, și într-o ierarhie a preferințelor mele, aceste versuri se situează pe primul loc. Cu drag de vizită,  vă mulțumesc,  doamnă Nicoleta Ramona Cornaciu!

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

”În sticle astupate, viu,
Încă-aştepta, cu timp hrănit,
Să-l soarbă lin şi des un prinţ,
Plecat să bea din infinit.” foarte frumoase metaforele din aceste versuri.

[Manuela Munteanu]

Augusta, depinde de ochiul și imaginația cititorului. Eu le-am închipuit ca pe niște locuri pline de bogăție,  dar totuși austere, prin lipsa viului. Mulțumesc pentru popas!

[Manuela Munteanu]

Mulțumesc, doamnă Mihaela Chitic!

[Chris]

ce frumos! da, intr-adevar te poarta pe niste meleaguri exotice...

[Manuela Munteanu]

Mă bucur mult că v-a plăcut,  domnule Alexandru Bolache! Este o poezie muncită. Mulțumesc pentru apreciere!

[bolache alexandru]

O poezie care te teleportează într-un castel medieval. O poezie foarte reușită. 

[Manuela Munteanu]

Vă mulțumesc pentru gânduri, doamnă Ana Cîmpeanu! Cu prețuire!