Hai, vino aici,
plimbă-te prin cenușa inimii mele,
pășește ca pe o plajă neagră,
până nu vei mai putea să înduri gheața din tălpi,
apoi oprește-te și ia un pumn de nisip, cât ți-ar ajunge pentru o clipă
să curga în fire subtiri.
Cheamă copiii să privească la dunga neagră
ce curge în ea însăși
și spune-le că nimic nu se pierde fără urmă,
ridică un castel înalt de nisip
în care să încapă toate iluziile
unui foc.
Și apoi fugiți să vă scaldați,
va veni valul să umple toate camerele castelului
și pești de aur să locuiască în ele.
Adaugă un comentariu
Excepțional!
Ce frumos! Iluzii, dor de albastru ascunse într-un castel de nisip.
În fiecare dintre noi există acea forţă care ne duce spre echilibru doar trebuie să o găsim. Puterea de împăcare, armonia dintre raţiune şi echilibru care desigur trece prin încercări, prin căutări.
Deosebite aprecieri!
Sofi
Vă mulțumesc mult, Doamnă Valeria Merca!
Frumos! Mi-a plăcut:
...„apoi,
ridică un castel înalt de nisip
în care să încapă toate iluziile
unui foc” și, evident, felul în care se încheie poezia, cu doza de optimism.
Am citit cu plăcere
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2021:
© 2022 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE