Printre fulgi de colilie

[gabriel cristea]

Calcă Roma în picioare

Obștea celor drepți și dârji;

Zornăie fantastici mânji

Coama lumilor barbare. 

Urlă munții a durere;

Cetini răsfirate plâng;

Se răscoală în Parâng

Norii turmei efemere…

Totul e obscur și parcă

Gebeleizis* poartă-n car

Fulgerândul timp de jar

Peste lumea geto-dacă.

Se dezlănțuie - urgie! - 

Încleștarea fier și scut;

Sângele se scurge mut

Printre fulgi de colilie… 

Umbre prin văzduh se-adapă

Și ca grindini potopesc;

Vântul e neomenesc;

Geții sunt pâmânt și apă… 

Inimi împietresc în stâncå, 

Înfundate răsuflări;

Volbura zburlește zări

Muribunzii luptă, încă.. 

Iarba vântului se-nchină,

Suflete pășesc prin ea…

Rătăcește pe-o vâlcea

Lacrima din ochi de tină.

Ard gorunii în furtună,

Brazi semeți și juni se frâng;

Nu se-aude niciun tâng 

- Sunt doar rânjete! Și tună…

Notă*

Gebeleizis (sau Nebeleizis, Gebelexis) era zeul fulgerului și al orizontului la daci, probabil versiunea dacă a zeului trac al furtunii, al tunetelor și al fulgerelor, deci zeu uranian (celest) Zibelthiurdos. În perioadele mai târzii ale existenței dacilor, Gebeleizis pare să fie confundat cu Zamolxis, ca zeu suprem. Mai este cunoscut și sub numele de cavalerul trac Derzelas sau Derzis.

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Foarte frumoasă strofa acesta.
”Umbre prin văzduh se-adapă

Și ca grindini potopesc;

Vântul e neomenesc;

Geții sunt pâmânt și apă… ”

[Chris]

ce frumos!

[gabriel cristea]

Mulțumesc tuturor pentru comentarii și aprecieri! 

[bolache alexandru]

O poezie cu tematică geto-dacă.

[Monica Pester]

" Călăreții umplu câmpul și roiesc după un semn

Și în caii lor sălbatici bat cu scările de lemn

Pe copite iau în fuga fata negrului pământ

Lănci scânteie lung în soare, arcuri se întind in vânt 

Și ca nouri de arama, și ca ropotul de grindeni

Orizontu-ntunecandu-l vin săgeți de pretutindeni ... "

Multă prețuire, Gabriel Cristea ! Nu e doar o nota eminesciana, e un omagiu. 

[Ada Nemescu]

Am recitit, mi-a plăcut mai mult.  Un poem viu, mai mult de atât - zbuciumat.

Eu, cititorul, văd un film, trăiesc filmul... aDa

[Grig Salvan]

Frământări și zvârcoliri dramatice ale elementelor de natură, zbucim al omului în mijlocul lor, evocări ale unor vremi apuse, dar încă puternice și vii în memoria ancestrală. Dramatic și captivant poem!

[Gheorghe Pârlea]

...Epopeic. Un condei măiestru, nicio stridență rezultată din alegerea cuvintelor. Stilistica îmi angajează toate simțurile. Clocotește în mine sângele strămoșului meu dac (așa, diluat de timp și timpuri, cum este). Respect, Dle Gabriel Cristea!

[Amanda Spulber]

Inimile din stâncă și din iarbă n-au pierit încă, așa cred. Excelentă descriere, tablou dinamic și impresionant. Am o întrebare, încă învăț. Nu am găsit "tâng" folosit ca substantiv. Există ca substantiv sau este acceptat acest gen de transformare în poezie?

[petrut dan]

Impecabil! Îmi place tot ce am citit la acest poet! Ultimul vers te duce într-o stare aproape de transă, mai greu să reușești în cuvinte puține să obții asemenea efect, aici înțeleg ce -a zis Vasilisia , așa este, procesul de elaborare poate fi mai greu acceptat chiar dureros, nu zic că este cazul tău, oricum , clar , nu este genul de poem care să poată fi scris la prima mână,  dar rezultatul este impresionant! Mai trec!)