nomad

[petrut dan]

am văzut un om pe câmp

își ridicase mâinile bucuros pentru soare

mi-am zis uite ce deșertăciune

în acest munte de apă și sare

 

mama tocmise un sfânt

să am pentru tine bani îmi pitise în haină

dar mi-am zis uite cum se chinuie lumea

părinte e-adevărat că iubirea e-o taină

 

mi-a plăcut să alerg de la o mare la alta

să nu apună soarele în aceeași clădire

în care pentru mărgăritarele aruncate la porci

să mă cert mă simțeam bine din fire

 

nu-mi stă să ud prea mult la o floare

iau cenușa din vatră și-o vărs peste linguri

apoi mă uit să văd dacă vreun drac de copil m-a pârât

că fugim de acasă tineri și singuri

 

nu ne trebuie aur nu ne trebuie milă

om trăi cum o vrea cel de sus pentru fiecare

dar am să te iubesc de-ai să uiți de părinți

și-o să-i crezi niște inși oarecare

 

întâlnisem un om cu lopata pe câmp

bucuros pentru soare se-nchina într-un fel

că mi-am zis ce-o mai vrea Dumnezeu de la noi

și-am privit și-am urât să mă iau după el

 

[Manuela Munteanu]

Am citit de la cea mai recentă postare și până aici. Când prolificul înseamnă și diversitate, iar diversitatea provoacă dorința de a mai citi, înseamnă că ne aflăm în fața unei expresii lirice lucrate, școlite. Observ totuși că eu sunt cititorul care vibrează la stabilul, concentratul univers clasic și rămân fidelă acestuia. De aceea las aici, lângă poezia cea mai apropiată de clasic, un gând valabil pentru toate poeziile citite. O creație, atât timp cât prezintă și o ideologie, este savuroasă în orice formă ar fi concepută. Îmi place forța detaliului, surprinsă însă cu finețe.

,,apoi mă uit să văd dacă vreun drac de copil m-a pârât

că fugim de acasă tineri și singuri" și 

,,dar am să te iubesc de-ai să uiți de părinți

și-o să-i crezi niște inși oarecare" sunt exemplele cele mai grăitoare despre această finețe și forță deopotrivă.

[Mihaela Popa]

tare frumos!

[petrut dan]

Alex, mulțumesc , deosebit comentariul !

[bolache alexandru]

În general îmi plac poeziile tale. Ai un univers liric bogat și un amestec de mucegaiuri și noroi cărora le dai o frumusețe aparte. 

[petrut dan]

Bună dimineața, 

-Ada, mulțumesc pentru prezență și comentariul tău poetic! Până la urmă trebuia să-ți placă și ție ceva!))  Zic și eu!

-Vasilisia, nu te contrazic nici cât negru sub unghie, știi că, cum spui, așa fac!)) Să ai o zi tot așa!

[Ada Nemescu]

De această dată mi-a plăcut! Prototipul omului iubitor de soare,

 Iar tu, tinerețe, care n-ai nevoie de aur ci de lumină,

Prin vers, de lumină ai parte! 

aDa

[Vasilisia Lazăr]

Sub cupola fragmentarismului, descopăr o poezie în care trăirea și lirismul se suprapun complet. Limbajul e natural, spontan, scrisul e autentic, plin de viață, e o mărturie a ființei de carne, ființă care suferă, e plină de păcate, de remușcări sau de bucurie. Mi-a plăcut.

[petrut dan]

domnule Mihai Katin vă mulțumesc ! Considerație!

[Mihai Katin]

nu ne trebuie aur nu ne trebuie milă

om trăi cum o vrea cel de sus pentru fiecare

dar am să te iubesc de-ai să uiți de părinți

și-o să-i crezi niște inși oarecare   este catrenului adevarului   ce  ne striga,ne fluiera ,ne da jos de pe scara  spre cer  atunci  cand :

întâlnisem un om cu lopata pe câmp

bucuros pentru soare se-nchina într-un fel....perfect!

Nomad Poem

  de  Vaan Nguyen

He won’t ride a shod animal.
He prefers to trouble his head
to stand by the road unkempt
under a tree
waiting
how he will outlive me like a quotation.
Today we’ll go to other cities....