patru bărbați și o femeie

[petrut dan]

patru bărbați m-au pus

înăuntru

din larg

vântul adusese-un catarg

invocând demența senilă

căruntul

scormonea până-n uter cu milă

pământul

 

dinspre soare-răsare

 

nu mișcam din picioare

femeia de roșu a scris un sonet

așa mor copiii cuminți

unii în somn alții puși de cei mari

moartea plătită cu flori și arginți

făcea pașii mai rari

 

de treizeci ani cal dar și câine

am vrut să mă rog dar uitasem cuvintele

în aluatul de pâine

nu cumva să se umfle

preasfintele

eram închinat să mă las la un glonte

rătăcit după tâmple

trupul tău ce n-aș da să se-ntâmple

 

ca un gând despre tine

socotind cât mai are de mers

ignoram depărtarea de bine

care om m-ar fi șters

dintr-o carte a vieții în care

piatră pui și răsare

 

să vezi o femeie goală e unul

dintre cele două lucruri frumoase deodată

primul sunt eu mi-a spus celălalt zeu

femeia de roșu într-o greacă stricată

koine

de trei ori mâinile norocoase le-a pus

creștinește pe mine

 

și tot nu mișcam din picioare

doar începusem să simt o răcoare

neîmpăcat că de luni

ce Dumnezeu ar primi rugăciuni

[Mihaela Popa]

dacă sensul pe care l-am găsit e cel în care cei patru bărbați sunt de fapt unul și același în mai multe stări fiecare, îmi imaginez că dacă acest poem ar fi fost scris de o femeie titul ar fi fost un bărbat și o mie de femei, ideea reflectând asupra stărilor sufletești feminine :)

lăsând gluma la o parte, e un poem plin de substanță, original, frumos!

admirație!

[petrut dan]

-Amanda, nu-ți face griji,nu ești prima dar tu ai spus mai elegant că nu-ți place!) Prietenie!

- Wow, Vasilisia, câtă ''ostilitate'' )))) Dar mă bucur că ești! 

[Vasilisia Lazăr]

Destul de abscons, dar autentic. Titlul e mai mult un cârlig de agățat cititorul. :)

[Amanda Spulber]

Nu știu ce să zic. Adică sună bine, dar nu reușesc să îi găsesc sensul în care curge. Recunosc simbolurile și trimiterile în cea mai mare parte, dar nu reușesc să le leg. Poate nu înțeleg eu.