Plaiul necosit

[Corneliu Neagu]

Ajuns pe plaiul încă necosit

am regăsit minunea căutată,

fânețele cu chip împodobit,

și florile știute de-altădată.

Din fiecare crește un mister,

corolele adună stropi de aur,

ridică peste vreme către cer

mirajele din miticul tezaur.

 

Cu vraja trasă din adâncul lor

mă rătăcesc prin clipele uitate

pe umbra nevăzută-a unui dor

în inimi de păduri înlăcrimate.  

Privesc potecile ce ne duceau

spre tainele brodate cu iubire

în clipe de delir care veneau

cu vrajă pusă-n mitice potire.

 

Te caut încă-n iarba de pe plai,

să te alint cum o făceam odată,

dar te ridici din locu-n care stai 

pe-o aripă de vânt întârziată.

Iar eu, pe deal, cu sufletul cernit,

privind tăcut apusul care piere,

aud un glas de toamnă rătăcit

trecând peste regrete pasagere.

 

[Corneliu Neagu]

Mulțumesc pentru popas și cuvinte potrivite, prietene Alexandru Bolache!

[bolache alexandru]

Priviri nostalgice încărcate de metafore deosebite!

[Corneliu Neagu]

Mulțumiri alese, prietene Grig Salvan, pentru frumoasele gânduri de apreciere lăsate aici! Poate că frumusețea versurilor vine din faptul că poezia rememorează clipe trăite aievea în tinerețe. Si cât de frumoasă și benefică este această rememorare!

[Grig Salvan]

Un „flashback in time” încărcat de nostalgie, de doruri și dorințe, de imagini de altădată suprapuse celor de azi, de căutare febrilă a clipelor trăite cândva. De ritm și muzicalitate nici nu mai zic pentru că m-aș repeta. O încântare lectura, simți nevoia s-o reiei iar și iar ca pe o melodie preferată pe care o asculți pe repeat...

[Vasilisia Lazăr]

Și eu vă mulțumesc! Și pentru lacrimi...

[Corneliu Neagu]

Uneori frumosul este atât de copleșitor încât chiar te poate face să plângi. Am scris într-o poezie, publicată mai demult:

Te-aștept și-acum, în fiecare seară,

deși-nțeleg că nu mai poți să-ajungi –

pe-aleia ta au înflorit salcâmii,

n-aș vrea, gândindu-te la ei, să plângi!

Aici este vorba de un plai necosit plin de flori. Ne putem întreba, ce amintiri răscolitoare trezește acest decor mirific în sufletul cititorului dacă îl emoționează până la lacrimi? Dincolo de această întrebare, eu cel care a scris versurile, vă mulțumesc nemărginit pentru mesajul emoționant lăsat aici, stimată doamnă Vasilisia Lazăr!

[Corneliu Neagu]

Mulțumiri alese, cu prietenie și respect, distinsă doamnă Ada Nemescu, pentru frumosul mesaj lăsat aici, referitor la poezia mea!

[Vasilisia Lazăr]

Am plâns. Mai mult nu pot spune acum.

[Ada Nemescu]

Frumos, cum ne-ați obișnuit.

Sunteți un izvor de versuri armonizate, armonioase, minunate.

aDa

[Corneliu Neagu]

Mulțumiri alese, cu prietenie, domnule Mihai Katin!