Timp spânzurat de-un apostrof, între atâtea reci cuvinte,

(De parcă frigul ăstei toamne le înghețase și pe ele)

Simțeam că nu-mi va fi posibil de-acuma mersul înainte

Și imitam din inerție-n oglindă sâmbetele mele.

Urmez rutina cunoscută, însăilez pe tivul zilei

Fugare gânduri de om singur, în abur de cafea amară

Și îmi promit că niciodată nu-ți voi cerși obolul milei,

Pe când în suflet îmi pătrunde, obraznic, frigul de…

Sunt mort, iubito... sau

poate sunt doar trist.

Hai, fă-mi hatârul şi îngână

un cântec lung – 

un bocet...

Imponderabil

oscilez

între mine şi tine

ca un corb spânzurat deasupra curţii

ce sperie, prin moartea sa,

alţi corbi.

...Hai, îngână, iubito, un cântec lung – 

un bocet…

Între moarte şi tristeţe

nu-i nici o diferenţă.

Ascunde-ţi decolteul. Astăzi

bat…

Mut își curge Istrul

timpuri răsfirate,

nori răzleți și tristul

vânt de miazănoapte.

Își coboară pleoape

lunca dunăreană;…

Aud ploaia recitând din Bacovia

materia geme ca un galben corb

sunt singur ești singur e singură

Dumnezeul toamnei nu este orb

Septembrie sticla de șampanie agită

copacii au la gât parcă niște felinare

violet lacrimi…

Mama era o femeie tare cumsecade, dar pe lângă cumsecădenia ei avea și un fel de-a fi rebelă

pe care noi copii nu-l pricepeam.

De exemplu refuza să vorbească limbi străine.

Nu înțelegeam de ce? era cel mai la modă lucru, semn că ești deja inteligent,

un om mai mari (cu o scarî).

Mama era o mamă tare cumsecade dar foarte căpoasă. Așa tata îi zicea uneori, în secret: - căpoaso,

vezi, ai di grijă...dar ea tot

refuza cu încăpățânare să lucreze pentru…

Coboară astrul zilei la chindie

Și zarea-n strai de aur o îmbracă,

Un vânt pribeag, pătruns sfios în vie,

Împrăștie buchet de busuioacă.

În fugă,-un stol de grauri de pripas,

Ca un penel stufos, stropind  grăbit

Un rest de tuș în el cumva rămas,

Pătează cerul serii în pepit.

În nucul cel aflat de-un leat cu veacul

Se-oprește-o zburătoare pe furiș

Și-n urma ei, căzând de-a…

lumea vrea să ne ținem de mâini

iubirea propune alcool 

pentru binele tuturor voi scoate în stradă o mie de mame

cu poveștile lor

la distanță de-un zâmbet am libertatea să-ți fac

tot ce-mi place

carnea suportă orice preludiu

până la urmă ți se pare dragoste 

după data nașterii

tot felul de astre promit o viață mai plină

două degete ridicate cer lumea

și tu

mă tragi într-o…

Cu cioburi de Lună în mâini

Și cu tâmpla căruntă,

Tu treci din uitare-n uitare.

Mai porți doar văpaia în ochi

Din făptura-ți măruntă,

Și ne-nchini de iertare.

Ne-ai tors basmul vieții, pe rând

Adormindu-ne-n poală,

În vreme demult întâmplată.

Când vântul hain scoate-n noapte

Ecouri din ciutura goală,

Tu încă ne-asculți, fermecată.

Odaia-i rămasă și-acum

Cu candela…

Toamna căpruie
Vântul îl suie
Pân' la fereastra de mucava
Dorul de tine
Printre suspine
Își face cuibul în casa mea

Poart-o nălucă
Gândul de ducă
O frunz-albastră naște o stea
Îmi ești mirare
Și alinare
Ți-aș fi lumină, dacă ai vrea

Precum o fragă
Ți-aș fi de dragă
Unică-n toamna de catifea
Doar hai acasă
Pun vin pe masă
Pân' la sfârșituri smirnă om bea

Tot mai provoci furtuni transcendentale,

Numai că niciodată nu te prind,

Așa mi-ai spus, tăcerea împletind 

Cu vorbe grave și baritonale. 

Te chem în gând, visarea s-o aprind

Când orele devin sentimentale;

Tu vii mereu din cercuri siderale, 

Prin mintea mea, zănatic hoinărind.

Te-am ascultat și-o vreme am căzut 

În reveria că s-ar mai putea 

Povestea s-o luăm de la-nceput; 

În piept, iubirea…

E toamnă. Pe la Dunăre, pescarii

aruncă-n lotci tăcerile din peşti.

Şi nu mai ştiu din care-adânc de carii,

Mi-au prins în undiți cartea cu poveşti.



În scoicile-ngropate în nisip

Se tânguie un sunet de chitară.

Şi parcă timpul a încremenit,

În cerul revărsat în călimară.



E toamnă şi-nspre margine de sat,

Căruțele îşi leagănă țiganii

Şi nu mai ştiu pe unde şi-au lăsat

Poemu'- n care înfloreau castanii.



Țiganca, acea…

de câte ori îmi spui la mulți ani mă simt

vinovat de trecerea timpului

așa cum frumusețea mea necizelată vorbește de la sine

iar istoria cheamă oameni

de stat

nici eu nu pot să-mi imaginez imnul româniei

pe podiumul ue

măreția unui pachet de sancțiunui cosmice

atrage mințile vânzătorilor de criptomonede

poate și eu îmi voi face un rost

după căderea piețelor emergente 

trebuie să-mi potolesc inima ca la…

În oraşul de pe Bosfor

m-am rătăcit mulţi,

foarte mulţi ani.

Am trăit mai întâi

printre visători şi golani,

mai apoi am muncit cu simbrie.

Am avut şi zile mai bune,

cu narghilea şi sarailie.

De multe ori zăcând pe covor,

aşteptam să zboare cu mine

în coloana de praf auriu,

venită la aceeaşi oră

prin ferestruica din luminator

şi să mă ducă la tine.

Uneori auzeam sunet de strune,

îmbătătoare miresme de şerbet,

mă ameţeau…

La geam coboară-ncet aceeaşi seară,

cu sacul plin de umbre rătăcite,

iar mintea, încolţită ca o fiară,

e un salon de dansuri îndrăcite.

.

Hai, prinde-te şi tu în dans, iubito,

ce poţi să faci…

Aud orologiul bătând sacadat

Și pleoapa îndată-mi tresare,

Timpul dă un mesaj complicat,

Spunându-mi de vremi viitoare.

Să număr uitările, peste decade,

Hiperbola vieții mă…

Ultimele văpăi ale privirii tale

aidoma apusului sau răsăritului,

- doar Zamolxe poate ști -

războinicule,

se transformă în roua ierbii fragede

și-n…

ascunde-te frumoaso în mantia iubirii

și lasă-mi doar izvorul al mângâierii reci

când vârcolaci tresaltă în nepăsarea serii

tu încă stai ascunsă sub lună și petreci

dar uită-mi îndrăzneala ce mi-a permis destinul…

Măsoară-mi ploile ce vin

În pragul toamnelor uscate

C-o dumitriţă şi un spin

Din bruma vechilor regate.

Tot bântuit de carstic splin,

Înfăşurată-n vii păcate,

Măsoară-mi ploile ce vin

În pragul toamnelor uscate

Şi de-o să fie clipa chin

Iar zboruri fi-vor cenzurate

Să faci un pas, pe jumătate,

La umbra frunzei de pelin

Măsoară-mi ploile ce…

mă scărpinam cu un ciob

mâncam din blid

cu oamenii străzii la un moment dat

îngerul

căuta vinovați

am tras pătura peste cel de lângă mine

ca peste inima mea

până la urmă un poet ne-a salvat

lucruri care nu credeam să se-ntâmple au făcut

precum gândul fără putere

am cerut lemne și fier

ca pe timpul primelor instrumente de suflat

când încă nu plouase pe pământ

dimineața un fel…