Şi nu mai ştiu...

[Mioara Manoilă]

E toamnă. Pe la Dunăre, pescarii
aruncă-n lotci tăcerile din peşti.
Şi nu mai ştiu din care-adânc de carii,
Mi-au prins în undiți cartea cu poveşti.

În scoicile-ngropate în nisip
Se tânguie un sunet de chitară.
Şi parcă timpul a încremenit,
În cerul revărsat în călimară.

E toamnă şi-nspre margine de sat,
Căruțele îşi leagănă țiganii
Şi nu mai ştiu pe unde şi-au lăsat
Poemu'- n care înfloreau castanii.

Țiganca, acea vrăjitoare blândă
Ce-a adunat în salbă toatã zarea,
Nici nu mai ştie că-ți erau oglindă,
Ochii ei negri mai adânci ca marea.

Sătucul doarme şi în colț de stradă,
Parcă m-aştepți cu stelele în brațe.
Luna se-aşază pe banca de la poartă,
Sub pinul ce-o invită printre ace.

Din vântul blând ce-i agățat în ceață,
Îmi cade în fereastră un suspin.
Aştept mereu aceeaşi dimineață
Şi-un anotimp în care am să vin...

[Vasilisia Lazăr]

Repet:

Aici pe pagină, deasupra titlului, în dreapta, aveți Opțiuni. Dați click acolo, apoi pe Editare comentariu, faceți ce modificări doriți, apoi click pe Publicare comentariu.

[Mioara Manoilă]

Chris, mulțumesc foarte mult! Bineînțeles, o să țin cont de recomandări! Cu prețuire!

[Mioara Manoilă]

Domnule, Grig Salvan, vă mulțumesc pentru trecere! Din păcate şi din greşeală, am trimis poezia din manuscris şi nu cea reală. Nu am mai reuşit să editez. Fiind începătoare, mai am multe de învățat. Prețuire şi recunoştință!

[Grig Salvan]

Poemul sună frumos, captivant și magic, cu secvențe demne de remarcat ce se rețin ușor și cu plăcere. Dar sunt câteva versuri incomplete, cu silabe lipsă, spre exemplu „Țiganca, vrăjitoarea blândă” nu se încadrează în metrica poeziei, ar mai trebui adăugat un picior metric. La fel în versul „Din vântul agățat în ceață” remarcat și de Lisia.

[Chris]

caldura si nostalgie. sunt ceva probleme pe partea tehnica, lucrata putin ar suna mai bine si ar fi pacat sa nu fie corectata pentru ca are niste imagini deosebite:

Şi parcă timpul a încremenit,
În cerul revărsat în călimară.

Şi nu mai ştiu pe unde şi-au lăsat
Poemu'- n care înfloreau castanii. - am exemplificat pe graba cateva dintre ele

mi-a placut in mod deosebit ultima strofa care trebuie corectata si ea.

[Mioara Manoilă]

Mulțumiri domnului Mihai Katin pentru aprecierea poeziei mele "Şi nu mai ştiu."
Este adevărat... un timp îndepărtat pe care am avut norocul să îl trăim.

[Mihai Katin]

E toamnă şi-nspre margine de sat,
Căruțele îşi leagănă țiganii
Şi nu mai ştiu pe unde şi-au lăsat
Poemu'- n care înfloreau castanii....interesant  acest  remember  al   unei  lumii transformate  aproape  de 100%...

Țiganca, vrăjitoarea blândă
Ce-a adunat în salbă toatã zarea,
Nici nu mai ştie că-ți erau oglindă,
Ochii ei negri mai adânci ca marea.... inedita aceasta ipostaza  magica   ce  se rasfrange  asupra unei   lumii rurale  in care inca  :

Luna se-aşează pe banca de la poartă,
Sub pinul ce-o invită printre ace.   o toamna  minunata  adunata  in versuri,in metafore!

[Amanda Spulber]

Nu a fost o critică, a fost o impresie, ceva vag. Nu știu de ce stil îmi amintește.

[Vasilisia Lazăr]

Aici pe pagină, deasupra titlului, în dreapta, aveți Opțiuni. Dați click acolo, apoi pe Editare comentariu, faceți ce modificări doriți, apoi click pe Publicare comentariu.

[Mioara Manoilă]

Doamna Vasilisia Lazăr, am trimis poezia neterminată şi nu am ştiut să o editez.
Cu virgula am avut mereu probleme.
Mulțumiri! Seară frumoasă vă doresc!