Vreau candela ispitei să îmi revărs pe pleoape,

Vreau cuta din sprâncene s-o disipez în râs.

Vreau gura să-ți apropii între tăceri și șoapte

Și-n lava de splendoare, să mai topesc un plâns

Să nasc fierbinți ecouri de intime vibrații,

Să revelez din pântec de spaime și-ntuneric

Coral de amintire a noi reverberații,

Iar jocul din penumbră să-l readuc feeric.

Secunde furișate-n broboane de cafea,

Cu…

Mâinile acestea poartă mângâierea

Razelor de soare ninse pe câmpie,

Urmele de râuri scurse din durerea

Spicelor de aur ce-au rodit pe glie.



Mâinile acestea duc cu ele dorul

Ce în podul palmei încă se-odihnește

Până se întoarce din străini odorul,

La apus, cu luna, stă și povestește.



Mâinile acestea în sudori scăldate

De pe fruntea-mi arsă de atâta viață

M-au iubit adesea, m-au cuprins în noapte,

Mi-au atins obrajii reci…

Ochii tăi de-albastru pur se-oglindesc în ape;

Ca fiorul de izvor ciute stând s-adape;

Păru-ți răvășit de vânt tainic îmi destramă

Selenare…

Amara miere a melancoliei

din cuvinte se prelinge

chiar în mijlocul pustiei

din nisip răsar poeme de sânge

caut veșnicia pe ulițele satului natal

ghidul meu Lucian Blaga

îmi face semne disperate

să nu renunț …

să nu te pierd dar nici al meu să fii

te răstignesc în nopțile albastre

să simt cât foc e-n clipa-n care vii

cât jar e ora despărțirii noastre

dar tu mă rătăcești printre culori

penel nepregătit de-așa o tușă

apari spre dimineață uneori

și-mi lași discret câte un semn la ușă

aș strânge un ocean de lacrimi triste

să mă iubești cu toată slova scrisă

și niciun vânt străin să nu existe

pe…

mi-ar plăcea o viață cu tine

eu să scriu tu să fii mereu

altcineva

să ne plătească facturile de exemplu

dumnezeu

știe câtă nevoie am de timpul acela

inima mea este pregătită să dea ce are mai bun

voi căuta la târgul de cărți panglici tăiate

în loc de prefață

să citim despre mediterane cu formele pline măslinii

așteaptând la cules

îmi plăcea faptul că mă lăsai

la sfârșit de obicei…

Aud geamătul rădăcinilor bătrâne,

care încearcă să-și apere miezul aproape stins

de nemiloasa răsuflare a iernii.

Cu pași mici dar hotărâți,

copacii se mișcă într-o tăcere dureroasă

cărându-și trist existența, de parcă 

ar căuta un loc unde să-și îngroape trecutul,

tainele grele, întărite de veacuri,

uneori hâde, războinice și apăsătoare.

Taine ce-și lasă în fiecare scoarță,

amprenta unor găuri negre ce…

O altă noapte grea, îndoliată, 

Căci stelele demult nu mai apar;

Le caut astăzi iar, dar e-n zadar

Și bolta tremură, neconsolată. 

. 

Nu-i ordine și nici nu e hotar, 

Cupola plânge gri, rarefiată, 

Iar clipele se scurg spre niciodată,

Către-un destin absurd și solitar. 

. 

Privesc cu indecizie în mine

Și, disperată,-ncerc să mă mai mint, 

Cât rațiunea încă nu revine.

. 

Nu-i fum ce piere-aiurea,…

ești atât de frumoasă 

iubito

cu părul tău lung 

învelind un mister

zidul chinezesc 

te privește cu ură 

își macină argila și nisipul și piatra 

de…

Voi plopi cu seve de argint 

și suflete de vânt, de cer înalt, 

mă-nfiorați frunzișuri răsfirând prin plete-mi rebele;

Prin degete seducător…

La trăsura gândului

am înhămat cai verzi

şi dincolo de cuvinte

am trecut prin pereți,

evadând din lumea cuminte,

aruncând unii în alții

cu frânturi de comete rebele;

tot căutându-le le-am pierdut de tot,

tot răsucindu-le de pe-o parte pe alta

le-am tocit, le-am stricat,

dar mai ales le-am furat

cuvintelor

frumusețea dintâi,

așa că fugim de ele,

urâte cum sunt acum,

dezbrăcate de sens,

aruncate în praful dens

al unui…

În prag de vis, cu dorul călător,

te mai zăresc trecând câteodată

prin  amintirile ce vin în zbor

pe-o aripă de toamnă-ntârziată.

Ajunge frigul pe un vânt tăios,

tu pleci cu trenul rătăcit în…

aș vrea să spun peste ani că scrisul a însemnat

o pedeapsă

un consum pentru care nervii

nu au fost pregătiți să-și devoreze sinapsele

așa cum o lupoiacă își mănâncă puii

 

din lipsa apei



greu îmi imaginez ploaia

semnul acceptat și de ingineri pentru abundență

am făcut un altar în dreptul ferestrei

să-i pot vedea și pe dumnezeu și pe diavol

 

în timpul acesta mi-a părut rău și-am iubit dulcele

așa cum popoarele migratoare au devenit…

Inocența aceea a lui atinsese cote astrale.

Îi comanda, stereotip, vântului,

să-și închidă aripile, soarelui să se

rușineze de strălucirea sa,

iar propriei umbre

să nu-l mai plictisească pe înserat.

El, ca un faraon, își trecea în revistă victimele,

cu un zâmbet serafic dar dominator,

aproape de insolență.

Inocența mea, în schimb, încă scurma în pământ 

după o îmbrățișare sau, măcar, un biet surâs.

Eram…

Nu văd, să ai cumva talent,

Dar văd tupeul insolent,

Văd versul tău fără pigment

Ce-ți curge frust... și purulent...

Îți văd acutele sfidări

Și cum alergi spre validări,

În disperate nerăbdări,

Dar ai scăpări!

Și-n maratonul iminent

Văd cum îl pupi intermitent…

nu este o corabie

vântul

sfâşie pânze din mâini,

un nu-ne-mai-întoarcem flutură

capul de mort,

orizontul -

val nesfârşit ce ascunde

straturi de smog;

nici măcar ceaţă,

iubito,

un apus cu gânduri știute numai de noi

coboară prudent între lumi...



ploaia ne face urâți,

păstrăm deoparte din somnul furtunii,

greutatea&frigul întârzie

barca 

femeia mea de gânduri -

noaptea

spintecă…

Aspră ca rubinu-i toamna care-ncepe

Plouă cu hrisoave aduse de vânt.

Doar zeița muză, blânda Euterpe

Poate sa-i închine versuri ca descânt.

Vine iute-n valuri, nu se mai oprește

Plouă cu suspine de se rupe cerul,

Nici când suflă vântul nu încetinește

Și în duritate, vrea să-nvingă fierul.

E mai rea iùbirea care pleaca-n toamnă,

Nu se uită-n urmă, a tăiat respirul,

Chiar de-i ești dublură, asta te…

Vântul bate, crengi încurcă, 

Nu sunt strune de vioară;

În văzduh, ca la poruncă, 

Fâlfâie subit o cioară. 

. 

Croncănitu-i scurt îmi trece

Prin auz ca un fior;

Vremea încă nu e rece, 

Dar aspectul e minor...

. 

Ziua scade, noaptea crește –

Se cunoaște poezia;

Dorm mai mult, dar îmi sporește 

Iarăși claustrofobia. 

. 

Soarele blazat oferă 

Niște raze într-o…