Echinocțiul de toamnă (exercițiu)

[Amanda Spulber]

Vântul bate, crengi încurcă, 

Nu sunt strune de vioară;

În văzduh, ca la poruncă, 

Fâlfâie subit o cioară. 

. 

Croncănitu-i scurt îmi trece

Prin auz ca un fior;

Vremea încă nu e rece, 

Dar aspectul e minor...

. 

Ziua scade, noaptea crește –

Se cunoaște poezia;

Dorm mai mult, dar îmi sporește 

Iarăși claustrofobia. 

. 

Soarele blazat oferă 

Niște raze într-o doară;

Uite, asta mă disperă... 

Cât mai e până la vară? 

. 

Varianta optimistă 

. 

După vara călduroasă 

E iar toamnă în oraș; 

A venit așa, sfioasă, 

Zburând ca un fluturaș. 

. 

Ea, gingașă, ne pictează 

Străzile-n nuanțe noi

Și în liniștea de-amiază 

Se aude-un pițigoi. 

. 

Vântul drăgălaș adie 

Printre frunze colorate 

Și le face să ne-mbie

Cu sonate minunate. 

. 

Soarele e blând, e tandru;

La ferestre înflorite, 

Proaspăt ca un copilandru 

Cerne raze aurite. 

. 

Ziua scade, noaptea crește, 

Se-nfiripă poezia; 

Parc-am fi într-o poveste 

Și-mi sporește fantezia. 

. 

Plin mi-e sufletul de toamnă –

Este ca un colț de rai;

Bun venit, stimată doamnă, 

Pe la noi te rog să stai. 

[Amanda Spulber]

Nu știu cum să o modific. Strofa respectivă mi-a venit în minte când am auzit cioara și m-am gândit că a venit toamna astronomică și vor urma în curând frigul și, mai ales, întunericul. Septentrional a venit prin contrast cu meridional și datorită a ceea ce am gândit. Nu îi găsesc înlocuitor.

[bolache alexandru]

Poezia în sine are farmecul poeziilor lui Topârceanu și cuvântul septentrional e prea sobru... dar pentru un cuvânt să ștergi o strofă... nu e prea mult?

[Amanda Spulber]

Vasilisia, deocamdată am eliminat toată strofa. Dacă reușesc să o rescriu, revin cu modificare. Mă bucur mult că ai simțit despre ce era varianta optimistă. Am scris-o în joacă și m-am distrat în timp ce scriam și de ceea ce scriam. Am sperat să vă distrez și pe voi. Îți mulțumesc mult.:)

Aș vrea să adaug ceva. Am descoperit relativ recent poeziile scrise de Caragiale. Mă topesc după majoritatea dintre ele fiindcă mă fac să râd și atunci când sunt foarte supărată. La el m-am gândit când am scris varianta optimistă, chiar dacă ritmul e a lui Topârceanu.

[Amanda Spulber]

Mihaela, îți mulțumesc și mă bucur că ți-a plăcut. :)

[Amanda Spulber]

Manuela, îți mulțumesc mult. Am folosit sugestia ta, dar am pus cratimă pentru că am 7 silabe în versul cu care rimează. Nu știu cum să îl scriu altfel.

[Amanda Spulber]

Domnule Mihai Katin, vă mulțumesc, ați ales exact senzația de la care am pornit. M-am gândit că uite acum vine noiembrie și trebuie să îndur zile fără soare. Cu varianta optimistă am încercat să mă conving că nu e chiar așa de rău.:)

[Amanda Spulber]

Îți mulțumesc, Dan! Mă bucur că ți -a plăcut.

[Vasilisia Lazăr]

Și eu am rețineri la acel septentrional. Și am să spun de ce. Se simte în folosirea lui o anumită prețiozitate, în sensul că pare lipsit de naturalețe, că e unul căutat, de un rafinament exagerat. Cel puțin eu așa simt. Poate nu am dreptate. Și, de aici, parcă nu se integrează în poezie. 

[Amanda Spulber]

Gabriel domnule Cristea, îți mulțumesc pentru comentariul superapreciativ, dar o să-l cred atunci când veți binevoi să răspundeți comentariul meu superpoliticos de la "Sub unduiri de sălcii..."

[Vasilisia Lazăr]

Un exercițiu util ție, dar și nouă. Mie personal mi-a descrețit fruntea, că prea nu mi-e pe plac toamna. :) Fac referire tot la varianta optimistă. Drag!