pe aceeasi lungime de undă a iadului

mă fumeză un joint umplut cu nesaț în parcarea subterană a blocului.

fumează pustanul cu sapca întoarsă,

e de-al locului, bunica lui îți ghiceste în zaț.

o doamnă trece la braț c-un jamaican tatuat,

nu e bob marley, ăla de mult a fumat, a murit, îngropat la capătul fumului.

doamna trece la braț, rulează blocurile, soseaua, trotuarele-ntr-o singură foiță.

copilul îmi cară bagajele,…

Rămân de strajă tinereții mele,

tot mai puțină pe acest pământ,

în slove scrise mă inspir din stele,

sunt ziditor de pace prin cuvânt.

Am fost mereu același, dar și altul,

un biet copac cu frunzele spre cer,

privind trăirea vieții din înaltul

tăcerilor născute din mister.

Sunt și acum copacul fără nume,

uitat de toți la margine de crâng,

ascult atent din umbră ce se spune

când toți copacii din pădure…

Străinul priveste insistent masa din camera lui,

a noastră,

a tuturor,

a lemnului din nepal, transportat pe pântecul mării de niște corăbieri.

sunt flăcăii nostri întrebând marea,

într-o picătură de rom puturos, uleios, un sânge coagulat, un adaos de sare.

ca orice masă, aceasta își are istoria ei descrisă în florile sculptate de-o mână fină.

Nu-și cunoaște cu…

În vremea dintâi voi face pasul cel mare

peste rănile încă deschise.

Străbat ușor prăpastia deznădejdii

planând în aripi de libelulă transparentă

peste zădărnicii și neputințe.

M-agăț de cozile curcubeielor

murmurând cântece de leagăn

și incantații către soare.

O neașteptată bucurie mă așteaptă

dincolo de gratiile sub care m-a îngropat frica.

De adevăr, de realitate, de mine.

Mă întorc la prima viață…

avusese număr

această uşă

se vede clar după cele două găuri strâmbe

lăsate de holţşuruburi la capătul

plăcuţei de plexiglas trandafiriu pe care

negru

scrie SALON

jos nu te mai triază nimeni tu

în salonul cutare tu în salonul cutare ce

moartea are mai multe uşi

una şi bună

sau poate că are să nu fie-nghesuială

dar ca şi acestea de la universitar nu-s numerotate

că s-ar stârni…

cu ochii bunghiți în soare,

razele se mângâiau pe fața mea de parcă

era o apă limpede, clară,

de parcă mă știau ca pe numele tatălui,

mă ciupeau de nas, de bărbie – când alergam

se jucau pe

tălpile ude de rouă amestecată cu polen și praf,

ca băiatul din vecini, vântul îmi șușotea la ureche:

- e ușoară sau grea, oare când o să cadă?

o să-ți cadă pe cap, o să te lovească,

o să te dărâme, sau…

Stă cugetul mâhnit pe brâul unui troc,

tot așteptând să vină o schimbare,

cu mize regândite în pretinsul joc

pierdut cândva la tragerea cea mare.

Dar orele, trecând prin acele de ceas,

scot din pendulă numai amăgire –

din ritmica bătaie-n urmă au rămas

doar clipe ce mă bântuie-n neștire.

Din hăul nevăzut al timpului pierdut,

ce s-a desprins din ziua ce dispare,

revin fără răgaz, pe umbre din…

Ghiocelul

Pe când zăpada mai mustea a iarnă

Şi viscolul pe sănii necheza,

Când colţul ierbii adora să doarmă,

Doar ghiocelul, singur, înfrunzea.

Visase cum părinţii se luptară

Cu umbra unui alb imaculat…

Nici plapuma ce strâns îl înfășoară,

Nu-i potolise setea de înalt.

Cu sabia…

Rodul pământului sămânța își cerne,

În aripa-ntreagă a cercului sfânt,

Cu ramuri și muguri născute eterne

Purtate de stranii vârtejuri de vânt.

Și limba se-ncurcă trecând în silabe

Numele celor chemați, ce-or veni,

Șî-or vinde trăiri schingiuite-n tarabe

Din toți anii rămași în zonele…

Sclipiri din stele sunt versurile mele,

Așteptări și nopți lungi nerevelate,

Zâmbetele, lacrimile, vorbele

Acum, îmi par trăiri uitate, exilate!

Lumină și umbră peste ceruri se perindă,

Of, câtă emoție-i în acest ceas târziu!

Versul meu șchiop reușește să cuprindă

Tot ce-mi doresc și vreau să scriu!

La geam, apusul se cerne peste ramuri înflorite,

Îmbrăcând copacul în magie și…

lumină legănată-n frunză,

suspin adus din prima lume,

purtat de aerul pădurii,

de veacuri albe și de ploi,

te-ntorci cu primăvara-n piept,

și părul răvășit de gânduri,

iubitul meu…

Etica-i dușmanul meu

de dimineața și până la primul vis

apoi totul reintră în normal

alteritatea însă îmi dă peste cap toate socotelile

și-atunci revăd coșmarul

o cizmă SS îmi apasă ceafa în noroi

înghit cuvintele negre ca pământul amestecat cu apă…

Frunza liniștii-i aproape,

Cât un lat de primăvară;

La izvor un lup se-adapă;

Și pădurea se-nfioară

Precum tracicele știme

Răzvrătite-n mugurime. …

                    dropia se-nalţă greu pedulând din pene ...

               vrabia tot zburdă-n pom aripi larg desface

          se lansează-n zborul scurt tare e dibace

     iar când drumul e mai lung pluteşte alene

omului i-a fost odat’ zborul mare taină

centrul „g’’ atrofiat^*/ e doar o poveste

     zborul lui din omoplat doar în vis mai este

         …

Echinocțiul de primăvară marchează sfârșitul iernii în emisfera nordică și, potrivit calendarul gregorian, coincide cu prima zi de primăvară astronomică. În 2025, echinocțiul de primăvară începe joi, 20 martie, la ora 11:01, ora României.

O, cum se duce timpul pe căile astrale,

lăsând fără speranță nestăpânitul zbor

pe chipuri adormite, în parcurile goale,

sub umbre de tăcere pierdute în decor.

Zăpezile flămânde din iarna ce…

Între două bătăi ale inimii

Cusute sub pieptul dezgolit,

Ce bat ca un orologiu divin,

Cu un pendul de aur

Agățat de porțile cerului,

Între două clipiri ale genelor

Care mușcă cu poftă

Întunericul și lumina,

Fiice gemene ale sufletului,

Între prima gură de aer

Și ultima lacrimă resemnată,

Mai este timp pentru iertare,

În cuibul păsărilor rănite,

Care eliberate de povara

Aripilor arse de…

Pădurile roșii înverzesc în Cernobîl,

iar ochii unui oarecare pompier Pravnik 

din căprui și-au schimbat culoarea-n albastru

(așa spun ăștea la știri)

  încă nu am murit să mă nasc la fața locului,…

Când mă voi naște, va fi destul

să cer să-mi crească aripi.

Cerul meu îmi va fi strajă neclintită

Atunci voi veni cu trăsuri împărătești, 

drapate în alb, cu cai iuți, plini de jar

care glăsuiesc…