Tăceri



toamna mi-ai părut întotdeauna stingher

de parcă te rătăceai în lumea mea

fără manual de instrucţie şi folosire



eram abonată pe trei luni

la tăcerile tale îndelungi

atâta ține toamna

cam cât o tăcere şi jumătate

nu mă dureau nerăspunsurile tale

nu îmi răneai întrebările cu indiferenţa voită

ochii tăi erau dicţionare…

Mă sfârtecă adânc securea unei şoapte

bucăţi din trup s-au strâns între oglinzi,

sperând să vii pe-ascuns în altă noapte

şi-n colţul tău de suflet să le prinzi.

Sunt plin de cicatrici uitate în privire

paşii mi s-au pierdut prin zilele de ieri,

septembrie-i de mult prin noi o amintire

şi-n toamna vieţii suntem doi stingheri.

Iubesc taişu-n lacrimi de secure

păstrate-n taina şoaptelor ce tu le spui,

şi-mi cresc în trup lăstarii din…

Se-aprind refrene de petrol

Sculptate-n iambi şi cheia sol.

Iar veşti se-ntorc de nicăieri

Prin verzi făgaşe de-nvieri.

Şi ne-nsoţesc în plin mister

Serafi cu trâmbiţe de ger.

Dresând mareele de vin

In gând c-un astăzi mai puţin.

Cu mâinele ţâşnind din ieri,

Cu iernile-ncolţind din veri.

Căci ne-nfloresc zăpezi în grai

De când ne tot surpăm din rai.

Doar rugi ne-mbată uneori

Când îndesăm în trup…

Sub biciul

tăcerii

de carne şi sânge,

ochiul meu te vede

printr-un gând

în hăul meu:

stăpână-mi eşti pe timp,

am obosit.

Sub biciul tăcerii de carne şi sânge

Ochiul meu te vede printr-un gând.

Eu nu mai plec din mine-n altă toamnă

Căci obosit mă simt de mine însumi,

Pe timpul meu de zbor te las stăpână

Şi pe clipa ce ne-ntoarce-n rădăcini.

În curgerea spre soare imaginând un drum

În hăul meu de dincolo de creste

Călătorindu-mi gândul prin văile de fum

Din noapte înspre ziuă să mă…

Mi-ai omorȃt un gȃnd iubite,

ce ȋmi venise, să te pierd prin el,

cum fac  cu toamna asta.

Te regăsesc prin vis, prin dor

te alung, spre alte zile calde,

cum iarna ȋşi alungă rău cocorii,

spre alte zări de ȋnceput fierbinte.

Te- mprăştii prin sȃnge

şi te curg ȋn mine, rȃu cu izvorul neştiut

de tandru.

Coboară zborul mai jos pe lȃngă mine

şi-nvăluie-mi paşii trişti şi singuri,

deseori nesiguri.

Fi-mi…

Uneori,

îmi uit sufletul închis în poezie

şi ies golită 

de sentimente.

Nu văd oameni, ci

imagini,

umbre,

tăceri.

– Lasă-mă poezie,

să văd lumea aşa cum este!

Să trăiesc, 

să dorm când visele

m-aşteaptă.

– Dă-mi te rog sufletul înapoi,

să pot pleca dincolo

în nemurire!

La vremea Judecăţii,…

Clepcea!

 …

                        Înainte

                        totul era timp,

                        zbura în lung şi-n lat

                        fără teamă

                        că poate, într-o zi

                        se va găsi cineva

                        să-l închidă într-o clepsidră.

                        Acum

                        totul este…

Acum vreme de ceva ani

Am înfăptuit crima de-a mă naşte...

Aştept verdictul

Tribunalului adoptiv.

E linişte-n sală.

Sentinţa: condamnat

La urmărire generală pe viaţă!

Şi deodată, în spatele meu

Apare ea şoptindu-mi

Într-un colţ de pantof:

Învaţă să mă porţi cu tine,

Să mă uiţi

Şi-ai să vezi ca n-o să simţi

Sentinţa...

Cărării mele în spate.…

oamenii din sat plecau dimineaţa se-ntorceau seara

el bocănea atent să nu deranjeze moartea

o lăsa să intre să se asigure că îi încap şi picioarele

că stă comod cu mâinile pe piept răstimp îi vorbea

stai fetiţo să sculptez câteva flori nemuritoare

să fie din partea mea când te-oi duce

următoarea zi

oamenii din sat plecau dimineaţa se-ntorceau seara

el bocănea atent încă o moarte arvunise

lemnul de esenţă pentru veşnicie

o lăsa să se aşeze…

În zbor peste lume,

Cocorii se-nalţă

În cârduri uriaşe,

Lăsând cerul gol.

Lumina e frântă,

Tristeţea se naşte,

Cocorul din urmă

Mai dă un ocol.

Cu focul din aripi

Brăzdează văzduhul,

Făcând cenuşiul

Să pară mai greu.

Şi dorul din suflet

Îşi cere sărutul

Spre care iubirea

Tânji-va mereu.

Îmi reazem de noapte pornirea nebună

De-a-ţi umple văzduhul cu ploi de rostiri.

Pe umeri de frunze vin stele s-apună.

În rai de iluzii se-adună trăiri

Cu faţa întoarsă spre soare-răsare.

Verigi de migraţii strâng laţul de zbor

Şi-n fiece scâncet sau mers prin culoare

Citesc printre rânduri al toamnei izvor.

Atâta risipă de plâns mă-nfioară

Chem îngeri pe nume şi-alerg înspre „noi”

Dar stoluri de umbre mă…

Succes în noul an şcolar!

S-a dus vara caldă-ndat’

Unde s-a ascuns în zori,

Cu vacanţa a plecat,

Cărând soarele în nori?

Eu sunt supărată-acum,

Spunea Sanda spre Costel,

I-aş fi spus s-o-ntorc din drum:

Nu pleca, mai stai niţel!

Nu mă vezi ce tristă sânt,

O, te rog, mai stai la noi,

Unde pleci? Frig, ploi şi…

A venit aseara mama, ca şi altădată

a veni mama şi mi-a arătat

afară culoarea toamnei…

Eram îndrăgostită,

La cumpăna viselor am găsit

mustul fierbănd în doaga uscata de dor

A venit bradul din faţa casei,

A venit dinspre copilărie, ca si altădată

şi a pus pe masă primul fruct oprit,…

Tinȃndu-te de mȃnă dor,

ȋn anotimpul cu nume de poezie şi de ploaie,

toamna, numărăm iubirile plecate

precum păsările spre alte lumi

mai colorate, mai poveste.

Ȋmi iau cuvintele de mȃnă

Şi le aştern ȋn faţa ploii ce vine

negreşit doar pentru mine

cȃnd ştiu că tu nu o să ieşi să

le…

Cu gândul

de a-mi revedea viaţa,

mi-am luat albumul din raft:

pagini goale

se perindau prin faţă,

arătându-mi... netrăirea.

                      Amprentele lăsate

                      între păcat

                      şi rugăciune

                      mă împresoară

                      arzând tăcerile

                      unui trup mai larg

                      în care voi încăpea

                      cu semne de cuie

                      cuminţi

                      la vama durerii.…

Suntem doi călători pe-un munte de gheață,

Eu port lanțuri în piept, tu fuioare de ceață,

Poposim deseori în rezerva de…