M-adie vântul

[Vezi blog]

Mă sfârtecă adânc securea unei şoapte
bucăţi din trup s-au strâns între oglinzi,
sperând să vii pe-ascuns în altă noapte
şi-n colţul tău de suflet să le prinzi.

Sunt plin de cicatrici uitate în privire
paşii mi s-au pierdut prin zilele de ieri,
septembrie-i de mult prin noi o amintire
şi-n toamna vieţii suntem doi stingheri.

Iubesc taişu-n lacrimi de secure
păstrate-n taina şoaptelor ce tu le spui,
şi-mi cresc în trup lăstarii din pădure
de parc-aş fi mereu copacul nimănui.

M-adie vântul nopţii dincolo de gânduri
simţind mirosul tău din multe rătăciri,
şi cad aceleaşi stele-n repetate rânduri
de parc-ar fi blestem si ne-mpliniri.

[Chris]

elegie de toamnă construită cu metafore specifice autorului. am citit cu plăcere :))

[Sofia Sincă]

Romantism apăsător, iubire dulce-amăruie.

Întotdeauna cu plăcere te citesc!

Sofy

[Ion Lazăr da Coza]

securea/secure și șoapte/șoaptelor - două substantive prea vizibile pentru a se repeta.

Poezia-mi place - e încărcată de metafore, imagini...

da Coza