Îmi reazem de noapte pornirea nebună
De-a-ţi umple văzduhul cu ploi de rostiri.
Pe umeri de frunze vin stele s-apună.
În rai de iluzii se-adună trăiri
Cu faţa întoarsă spre soare-răsare.
Verigi de migraţii strâng laţul de zbor
Şi-n fiece scâncet sau mers prin culoare
Citesc printre rânduri al toamnei izvor.
Atâta risipă de plâns mă-nfioară
Chem îngeri pe nume şi-alerg înspre „noi”
Dar stoluri de umbre mă ţin, mă-nconjoară
Şi-acoperă drumul cu praf şi noroi.
Îţi reazem de noapte pornirea nebună
De-a-ţi umple văzduhul cu ploi de alint.
Mai tac o poveste. Vom fi împreună
Un veac şi-o secundă. În alt labirint…
Adaugă un comentariu
Va multumesc! Drag!
...dorurile mele isi desira zborurile intr-un vazduh de-ncercare, Gina! Multumesc!
drag,
...cateva note din partitura asta sunt deja brumate, Cris! Multumesc!
....adessea melancolia isi revarsa raurile in gandurile mele tomnatice, Sofy! Fara ea n-as scrie... Multumesc!
drag,
Multumesc, Gabriela! Ma bucur ca ti-a placut gandul meu!
...amalgam cu emotii de toamna, domnule Ion! Va multumesc!
Multumesc pentru lectura si pentru gandul daruit, Laura Marinela!
drag,
Încă mai presări dorul pe cale...
Eşti inconfundabilă, Aura!
Frumos cânt de toamnă! :))
Versuri aşezate după un registru în care autorul îşi desfăşoară propria artă, cu sensibilitate şi melancolia de la începutul toamnei.
Frumos, admiraţie, Sofy!
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE