meşterie

[Ottilia Ardeleanu]

oamenii din sat plecau dimineaţa se-ntorceau seara
el bocănea atent să nu deranjeze moartea
o lăsa să intre să se asigure că îi încap şi picioarele
că stă comod cu mâinile pe piept răstimp îi vorbea
stai fetiţo să sculptez câteva flori nemuritoare
să fie din partea mea când te-oi duce
următoarea zi
oamenii din sat plecau dimineaţa se-ntorceau seara
el bocănea atent încă o moarte arvunise
lemnul de esenţă pentru veşnicie
o lăsa să se aşeze cât e de lungană
să fie sigur că se potriveşte măsurilor

în câte-o zi vreunul mai grijuliu venea
să trăieşti neică am şi eu pe-a mea pe-aci
aş lua-o acasă cine ştie când mi-o spune
pregăteşte-te de drum şi hai

dormea omul cu femeia de-o parte şi de cealaltă
moartea pleca de dimineaţă şi până seara
niciunul nu se mai întorcea

[Ottilia Ardeleanu]

Iris dragă, mulţumesc frumos.

[Ottilia Ardeleanu]

generoasa mea Gina, mulţumesc.

[Ottilia Ardeleanu]

 Sofy, mulţumesc e puţin spus!

[Ottilia Ardeleanu]

Gabriela, aprecierilor tale aprecieri! şi mulţumiri adânci.

[Ottilia Ardeleanu]

domnule da Coza, onorată.

[gina zaharia]

eşti meştereasă în poezii de toate stările:))

[Sofia Sincă]

Motivul sugestiv se adresează cu sensibilitate cititorilor, povestea celui care face casă pentru moarte. Mai sculptează şi ''câteva flori nemuritoare'', alungând pentru acea zi doamna cu coasa... Amestecul de lirism cu epicul face din text unul interesant şi romantic.

Apreciere, Sofy!

[Gabriela Grădinariu]

Cât de frumos e zugrăvită seninătatea în faţa morţii! Drag de versul tău continuu!

[Ion Lazăr da Coza]

Și uite-așa mai amăgea o moarte...

Am citit cu bucurie.

da Coza