Ȋn pasul meu

[constanta popescu]

Tinȃndu-te de mȃnă dor,

ȋn anotimpul cu nume de poezie şi de ploaie,

toamna, numărăm iubirile plecate

precum păsările spre alte lumi

mai colorate, mai poveste.

Ȋmi iau cuvintele de mȃnă

Şi le aştern ȋn faţa ploii ce vine

negreşit doar pentru mine

cȃnd ştiu că tu nu o să ieşi să

le cauţi amprenta, parfumul…

Eşti gȃndul mei dintȃi , ce nu se vrea

frunză galbenă de toamnă,

chiar dacă vara a investit ȋn ea

toată iubirea şi căldura altor poveşti.

Aş vrea să fie trecerea ce

pregăteşte un alt timp cu altă curgere

ȋn alt pas

Tu pregăteşte-ţi toamna ta şi las-o

să curgă spre mine,

ȋn timpul meu, ȋn pasul meu.

 

 

[Vasilisia Lazăr]

Trăire frumoasă, dar poezia e în formă brută. Se repetă prea mult „toamnă”, „ploaie”, „de mână”; prea multe pronume personale. Cel puțin în primul caz, trebuie neapărat renunțat la „toamna”. E destul să spui „anotimpul cu nume de poezie și ploaie”, sau doar „ploaie”, „fără poezie”. Specificarea „toamna” nu-și are locul, mai ales că împreună cu versul următor duce cu gândul la „toamna se numără bobocii”.

Eu așa aș vedea începutul:

la braț cu dorul,

ȋn anotimpul cu nume de ploaie,

numărăm iubirile plecate

precum păsările spre alte lumi

mai colorate, mai poveste.

[Ion Lazăr da Coza]

Poate că toamnă + toamnă = primăvară.

Am citit cu plăcere o poezie blândă.

da Coza

[Sofia Sincă]

Romantic, nostalgic, poetic până la urmă, dar mai este de cizelat. În afara frazelor care trebuie şlefuite ar mai fi punctuaţia incorectă. Mai bine scrii numai cu litere mici şi fără punctuaţie. Ţi-ai lua un gând...

Cu prietenie, Sofy!

[Gabriela Grădinariu]

Frumos, dar puteai concentra!