Clepcea!
Când te-o boteza gura lumii
intri în istorie și gata
e un fel de cognomologie pe dos
– hai c-am zis-o –
adică nu numele determină comportamentul
ci comportamentul determină porecla căpătată
(nu-i așa că explicația-i faină ca fainoșagu’
în pateu)
la dou’-ș-opt de ani deveneai problema
de căpătâi a babelor cărunte
înainte de toacă duse la biserică
de se-ntreabă ele
șu-șu-șu șu-șu-șu
pe la ulucile dinspre drum
oare poate
la celelalte uluci
ălea dinspre vecini
dă ca sigură știrea
că flăcău’ nu poate
așa că mamă-sa lu’ Clepcea
după lungi căutări
l-a pețit într-un sat cu statut incert
(și asta-i bună – asta cu statutul incert)
fata
nu zic nu
era frumoasă
frumoasă dar căutată
atât de căutată că dimineața
el
a vrut s-o alunge
că de astea gata lărgite
duzini
duzini întregi găsea și-n satu’ lui
ultimul cuvânt însă l-a avut mătura de grajd
mânuită avan de aceeași grijulie mamă
trecută prin ciur și veșcă
mieeere
parcă dăduse de miere-n stup nou din
lemn de tisă în câşlegi
în post
în toată primăvara
dimineața și seara
da’ vlaga nu și-a pierdut-o nuuu la prășit
și-a luat postata și dă-i dă-i și dă-i dă-i
tânăra nevastă
mai un hi-hi-hi mai un he-he-he cu zilierele
muieri deh
degeaba mi se apăsa el pe sapă
că puterea exemplului
nu funcționa
(mai că-mi vine să spun că și asta
cu puterea exemplului
e bună)
– Dați și din mâini nu numa’ din gură
nu mai răbdă săracu’
gândindu-se la banii bănișorii lui
ce-aveau să zboare
din buzunar
la chindie
femeile aproape că-l prinseseră
din urmă cât ai ofta de două ori
ori cât te-ai șterge de sudoare o dată
– Măi Nicușor
așa-l chema de fapt pe Clepcea
(vedeți că și cognomologia funcționează)
ajută-mă
– Nu!
răspunse ăsta ’nainte ca fimei-sa să-nchidă
buzele dulci-acrișoare
ca de măceșe
– Da?... Mai pupi tu la noapte?!...
o… oo… ooo… oooo…
s-a-nvârtoșat omu’ nostru
atins la sentiment
– Pup, fa, pup! Îți arăt eu că pup!? Pup!!
hotărî el și-și văzură mai departe de prășit
dar lățindu-și puțin postata către nevastă-sa.
Adaugă un comentariu
Tocmai asta urmăresc, Gina, să pun filă peste filă toate constatările observatorului de serviciu.
Mulțumesc.
vei intra în istoria satului, desigur:)
cine a mai cutezat să pună filă peste filă toate constatările observatorului de serviciu?:)
Faptul că o cititoare ca tine, dragă Dorina Cracană, a lăsat un semn pe pagina mea, înseamnă că e un semn bun!
Mulțumesc!
Păi chiar este din antologie. Din antologia satului, dragă Mihaela.
Mulțumesc.
Așa suntem noi, bărbații, Augusta - niște duri (de tot râsu')!
– Da?... Mai pupi tu la noapte?!...
o… oo… ooo… oooo…
s-a-nvârtoșat omu’ nostru
atins la sentiment
– Pup, fa, pup! Îți arăt eu că pup!? Pup!!
Bărbătuș, nu alta. :)))
Într-adevăr, un final de reținut.
Felicitări pentru întregul text!
Replica de final este de antologie.
Iris, păi cum altfel?!
Omul transpira gândindu-se la banii... bănișorii lui (oare unde-am mai auzit vorba asta?) și tu râzi, Gabriela?...
O să schimb foaia!
Dragă Sofia, acesta chiar e un text la care țin. Am apelat cumva la textualism și cred că mi-a reușit (cumva). :)
Firește, schimbând ușor topica aș scăpa de nu numele, însă ăsta-i tot fainoșagu' textelor mele din acest ciclu. O cacofonie, o aliterație etc. sunt voite...
Mulțumesc pentru vorbele-ți calde.
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE