La iarnă voi veni

[Maria Mitea]

Voi veni iarna la tine

vin  

     la iarnă, am să vin,

                                        ca un fulg 

                                                           să-ți cad în palme

               voi sosi pe vântul alb,  în ​​păr moale să te am

                                                                

 orizontul                            fluturându-și                                        brațele

                                                      

                        voi sosi

                                      din pierzanii, din străini

vin

        asteaptă-mă

                                  în lacrimi

                                                      să-ți sărut obrajii calzi

să-mi șoptești - eternitate

                                                vin

                                                        așteaptă-mă la iarnă

                          voi cădea

                                           în palma ta

                                                                 să

                                                                       mă

                                                                                    topesc

                                                          

 

[Maria Mitea]

Mihaela, Alexandru, Ada, Vasilisia, Vă mulțumesc pentru lectură și semn! Mă bucură trecerea!
Vasilisia, înțeleg ce zici, ... iar cum este percepută această scriere depinde de fiecare cititor în parte, de starea sa de detașare, Nu cred că poemul se impune a fi neapărat condensat în mintea, sau inima cititorului ... redă starea unui visător liber ... deși exprimă o dorință ”strașnică” , rămâne ca atare starea ... :)
Spațiul dintre cuvinte ne vorbește de un vis, o dorință copilărească, pentru că dragostea este o copilărie.
Iar fulguiala este detașarea de la toate cele care nu au nimic în comun cu dorințele de la capătul ființei (eterne) care se regăsește într-un spațiu de început, unde se mai păstrează speranța, iar acest spațiu incomod, nu este altceva decât imaginație, posibilitatea de a visa. În vis imposibilul dispares, distanța dispare, neputința dispare, și se simte acea convingere a vocii interioare, ” Voi veni iarna la tine” și repetiția pentru a-l asigura pe cel iubit de visarea din depărtare ... Acest spațiu alb ascunde și o apropiere, intimitatea visată, aici e semnul, simbolul posibilității veșnice, pentru că atâta vreme cât mai putem visa se pot întâmpla multe, chiar și cele visate, dorințele râvnite devin reale în vis, ca fulgii.... Deși visul de multe ori e văzut ca un nimic, ca o prostie a imaginației, de fapt acolo e potența vieții, dar și potența spațiului, a fulgilor, a tot ce ține de invizibil ... altfel, consider că e de bine să ieșim din zona de confort a formei, a exprimării ... Sufletului îi place să se joace aici ...

[Mihaela Popa]

am citit fulguit ninsoarea de cuvinte

[Vasilisia Lazăr]

Greu de citit în această formă grafică. Aproape imposibil. Mi se pare de un teribilism inutil. Păcat de vers.

[bolache alexandru]

O poezie ca un preambul al iernii. Sfârșitul mi se pare cam brusc.

[Ada Nemescu]

O poezie ca o ninsoare de cuvinte, argintii, încărcate de optimism, strălucitoare...aDa

[Maria Mitea]

Grig, mulțumesc pentru vizită. Mă bucur că ai găsit ceva aici. Cu drag!

Pentruț, așa este forma e parte din poem și are poetențialul de a crea o stare de disconfort cititorului, sau o stare de liniște, uite Grig a găsit în acel spațiu Tandrețe, căldură, și farmec. Cum e percepută forma aici depinde de relația cititorului cu spațiul încă de când se afla în burta mamei. 

Grafica a venit odată cu starea  ... de multe ori cuvintele sunt de prisos. Este spațiul care  se merită inclus, scos în prim plan  în poezie ...  se pare că uneori nu suntem confortabili cu abordarea stării în contextul spațiului  ... se aplică mult relația: stare-cuvânt, timp-cuvânt,  dar m puțin stare-spațiu.

Aici uvintele sunt pe planul din spatele scenei, și spațiul e poezia  ... așa este și a ici. Mulțumesc de lectură! Cu drag!

Maria

[petrut dan]

Nu știu dacă forma ajută foarte mult, ba chiar îmi dă senzația că ai fost mai preocupată de grafică decât de..., cu drag! 

[Grig Salvan]

Tandră și caldă amenințare că voi veni în iarnă, fulg de zăpadă, să-ți cad în palmă. Lirică și plină de farmec secvență.