Vreau să-mi ating sufletul

și

singurătatea nu mă ajută deloc

e noapte

și

cum se spune prin anumite ceruri

luna seamănă din ce în ce mai mult c-un club

UN CLUB AL SOMNAMBULILOR

intrarea-i…

               Eram izvor, eram pârâu, năvalnic şi neştiutor,

          în piuă clipele roteam, multe erau, ameţitoare,

     în amintiri treceau pe rând, mici ancore-n fugar decor,

în Mintea mea se nasc fiori, în Mintea mea e doar mirare

şi simt cu fiecare zi cum drumul mi se îngustează,

     risipitorul timp în con se-nchide oblic peste tot,

         privirea mea distinge greu din tot ce adânc scrutează,

             …

Atât de mult eu te iubesc,

Prea scumpa mea soție,

C-aș vrea acum să-ți dăruiesc

O dulce reverie.

Și-n pași de dans, îmbrățisați

Pe-această melodie,

Aș vrea să fim predestinați,…

Am uitat să fim, mă trec fiori,

De am ajuns pământ de flori;

De vină suntem numai noi

Că ne tărâm bocancii în noroi

Și împroșcăm tot ce e sfânt.

Se înfioară morții din mormânt

Și crucile-aplecate-n țintirim

Ne-aduc aminte c-am uitat să fim;

Mărșăluim doar pe pământ.

Se zguduie planeta din țâțâni,

O locuim, însă de ea străini,

O omorâm cu fiecare clipă

Și din adânc…

şi tristeţea se-ntristează

     de aşa multă tristeţe

          când coboară şi brăzdează

     doi obraji ce-au fost odată

inundaţi de frumuseţe

     precum frunza pălesc vise

          împlinite ne-mplinite

               căi de-ntoarcere-s închise

          înţelesul se curbează

     către margini infinite

          nici nu pot să-mi plâng de milă

               sunt pe-o mare în…

îmi place să te văd dimineața sub pătură

până la buric

maieul arată mai mult decât dacă ai fi dezbrăcată

în ploaie

sânii au o textură aparte

apa - substanță de contrast naturală și

hrănitoare scoate în relief formele provocatoare

imaginația

razna de atâtea scenarii

între ce ne-am promis și realitate ține ascuns un secret

despre sine

ce poligraf ar înțelege trăirile inimii

anul aceasta vara…

păsările și-au pierdut crucea

zborul lor tot lovindu-se

de carnea ierbii

iar pe mine

cerul mă lovește harpă

c-o singură coardă



să ne-ntindem ochii pe ață, i-am zis

iubirii vieții mele

să stăm

cu pulsul prins în crengile căzute

să-mi imaginez cum păsările

dau lecții de zbor…

Ploaia a sădit în mine

Cu alură de fandango

Vagi refrene cristaline

Din piațetele de mango,

Viața-nchisă într-o palmă

Cum pot s-o recuceresc ?

Într-o zi atât de calmă

Nu vreau decât să zidesc.

Joc de pietre colorate 

Și cioburi de sticlă arse,

Visând la nenumărate 

Vremi de aur, reîntoarse

Iar din șiruri de mătănii

Împletesc rime ciudate,

Versurile, doar…

Trecea clipa, tropotind în tăcere

Și haina ei lungă mătura îmbrățișarea.

Mă durea coasta din pricina inimii zbuciumate,

Ce lovea-n puls nemilos,

Făcând să-mi zvâcnească tâmpla, dureros.

Trecea și a clipei surată…

Tot ca și prima...

Și inima-mi înfierbântată sta să se fărâme!

Înspăimântată de întârziata tăcere,

De imaginea îmbrățișării exilate

Durerea sta ascunsă sub coastă,

Împungându-mi inima,…

Ninge cu fulgi mari peste foi și amintiri.

Din stratul de vremuri se desfac vechi trăiri,

Se duc tăcute, consumate, efemere

Rânduri de fapte, vorbe, tăceri mari și grele…



Se desprind cuvintele, ca petele de ceară

Scurse din lumânarea vieții, adânc punctată.

Sunt străvezii acum, ca o nălucă

Și n-au puterea lor de altădată.



Ninge cu fulgi mari peste orașul gri, nemișcat.

Din tăcere răzbate versul colindelor din copilărie.…

după noaptea ploioasă, citeam un poem,

fără să vreau

mi-am sincronizat buzele cu buzele tale

la fel cum ploaia s-a sincronizat cu fulgerul,

tunetele,

mângâiate de-același vânt, părul meu se unduie după părul tău,

pașii mei se-mpletesc cu pașii tăi, palmele se-ncuie-n palmele tale,

umbrele se topesc-ntr-o singură legătură de sânge

fără alternative

                                  paralele

renaștem ca roua

e ziua când…

,,Tu nu m-ai înțeles pe mine...

Și nici n-ai vrut să mă-nțelegi...''.

Pe-același drum mereu cu tine

Am vrut cu mine tu să mergi.

Pe-același drum de mântuire...

Să mergem împreună mi-am dorit,…

cel mai greu am învățat cum să nu-mi mai fie dor de acasă

am împlinit un număr de ani

un număr de așteptări…

Emblematice apusuri

Zac pierdute în uitări

Învelite în mătăsuri

Și-n rătăcite iertări

Caut vântul să-mi adie

Rostul lumii, cunoscut

Să-l  opresc în colivie

Și s-o iau de la-nceput.

Drumurile mele-nguste

Se cufundă între maluri

Ca biete rime vetuste

Ce s-au crezut idealuri

În rupestrele desene

Liniile-mi par gravuri,

Doar anii devin…

Dragă Kitty poezia este dreptul meu la replică

când soarta mă ia peste picior

iar anonimatul e gata să mă-nhațe

citesc și scriu deci exist

cu fundul și fruntea în aceeași barcă

literatura română și universală

în bibliotecă nu sunt niciodată singur

oricât m-ar izola ceilați 

și

da

Maiorescu-i incomod și azi

însă

unde-ajunge nu-i hotar

Costel Zăgan, NEPOTUL LUI KAFKA, EDITURA ECREATOR, 2024 

Am mai rămas o noapte,

Zăbovind în al tău gând,

Urmând șiraguri reci de stele,

Cu priviri de dor adânc.

Înțelegând miile de semne

Ce de departe mă chemau,

Am străbătut clipele eterne

Spre ochii ce-mi vorbeau.

Am mai rămas o noapte

Zăbovind pe pleoapa ta,

Ca o lacrimă stingheră,

Căzută magic dintr-o stea.

Plecându-mă smerită

În iubirea mea crescândă,

Am…

când bat coșavele ușor

spre balansoarele din praga,

o săptămână, zi de zi,

m-aș da-n concert cu lady gaga

și, jur pe ramura-mpletită

a primitoarelor…

în acest moment nu sunt bolnav

simt soarele pe frunte de-o palmă,

privirile celor din jur dureroase la culori,

atracția celor patru călăreți ai sfârșitului

reprezentăm tabloul preferat de religii

conform algoritmului 

nu existăm

apoi am auzit apa

am vrut să strig ne-am întors

pământul nu anunță nimic bun

apoi am vrut ceva nebunesc doar

pentru că nu sunt legi

apoi n-a mai fost…

Frigul este gri între ziduri şi străzi,

Labirintul te vrea gol şi dârdăind,

Speriat şi grăbit,

Numărând paşii altora când subit şi inert

Mentalul împietreşte şi doar auzi

Cum ghiaţă îţi curge pe buze zâmbind.

Frigul este alb şi feeric,

Trece o clipă,

Dai din aripă

Pasăre polară pe un bulevard lucios,

Te atinge o umbră de jos,

Te fură oglinda argint din sticle rigide,

Visele cu…