SONET IV  

Din partea ta mă doare și floarea aruncată

Sau vorba nerostită – gândită-n supărare

Și frunza mă rănește de o arunci mai tare

Când mai aștept să-mi dărui iubirea netrucată.

Dar mintea mea refuză această provocare.

O briză de tristețe spre mine tot mai cată! –

Vreau zorile senine spre tine să răzbată

Și-n orice rătăcire mai caut…

avea părul lung

și trecea pe stradă grăbită 

gândurile o înveleau

până sub tivul fustei 

deasupra genunchilor

soarele îi zâmbea 

ștrengărește 

de…

M-am pregătit de Lună Nouă

Într-un ritual de acceptare

A energiei lunare

Mă-mbăiez cu nereidele

În mireasma salviei.

Scriu cu litere de aur

Cuvinte ce le trimit în Univers…

De ce-mi înverzești privirea cu un mugur care toarce

Într-o mână de nuiele, ce aleargă către soare?

Ai o forță robitoare, o scânteie care doare

Dragostea de-a ține-n brațe aerul, ca să debarce

Într-o primăvară dulce, cu cercei de sărbătoare,

Cu lumina orbitoare, a plăcerii de-a se-ntoarce

Peste câmpuri de iluzii, unduirile de arce

Ploi adună, în tăcere, după vânturi protectoare.

Ele duc trecutu-n spate, viitorul se…

dacă a doua zi am pune sare

am întrebat-o pe mama în timp ce coaja pomului despre care

îmi spusese să nu-i mănânc frunzele

intrase într-o stare  profundă

alegeam la fasole

luam un pumn de boabe în timp ce le dădeam drumul

de sus

suflam cu putere praful

paiele amare pentru cei din casă

munca nu era o bucurie

mai mult un motiv

tata să poată bea cu prietenii până când mama

disperată a pus maioneză în…

nu știam cine ești și nici unde să te caut

dar trebuia să te găsesc

aveam ceva ce-ți aparținea – câteva clipe din mine

și niște ani

mânată de amintirea unei străvechi adorații

îmi îmbrăcasem simțurile în rochii de seară

pășeam spre tine

cu setea de aer a spânzuraților

dorința lăsa urme însângerate pe piele

flori roșii ca nerăbdarea

când te-am găsit era deja toamnă

totul începea să…

Mi-am reamintit trăirea
plină de soare
a iubirii tale.
Puternică vâltoare!

Din pașii tăi
pe nisipul amintirii mele,
răsărit-au flori.
Mii de fiori!

Umbletul tău m-a frământat,
Dogoarea iubirii m-a copt,
Iar suflarea Tatălui m-a călit!

Sunt ceva
ce nu știai
că voi fi
vreodată!

Ne-ntoarcem la natură

cu sufletul ciuntit

și frântele aripi

în zboruri cu șindrilă.

Ne scufundăm în verde

veșmintele murdare

și măștile…

chiar dacă vântul îmi va adia numele

va fi o liniște fără aer

printre cuvintele de nespus

îți pot auzi vocea

lunecând spre un fără-apus departe

cred că am uitat

să rup din lumină

ultima călătorie a toamnei

printre norii așezați în formă de cocori

gândurile îți împrăștie pașii

printre firele de nisip

nu pot să mă dau la o parte de mine

mâna ta mă ține

într-o strânsă singurătate

paralel cu noi

umbrele se…

suntem bob de nimic
pus la dospit
a bătut vântul
sufletul apoi
s-a primenit
suntem timp răscolit
prins la cerșit
ochii tăi iubito
m-au vrăjit
altoi din raiul
râvnit 

Visul

Şi se făcea că am pornit într-o călătorie lungă,

Mă țineai de-o mână, te țineam de mână,

Însă deodat-am tresărit,

Ne crescuseră aripi ca la început;

Uimiţi,  priveam unul la altul,

Mirat, ne binecuvânta  Înaltul.

Cine ești tu, cel care-mi strângi mâna

Şi aripile-mi strivești?

Ah, zborul! Ce zbor minunat ne-așteaptă, iubite!

Haide, vino-n prag , ca să…

poate cineva îți va spune că sunt nebun

trebuie să-l crezi

nu mai este un secret pentru nimeni

scrie și în lista mea prea lungă de gânduri

unde poți citi

ca într-o revistă

toate zboară care-ncotro

în fond cine suntem

să credem ca lumea se termină

la marginea următoarelor greșeli

e numai un joc

pornit pentru totdeauna

care vine alergând de fiecare dată când pleci

nerăbdător la fiecare pas

să îl…

Să îți inchini amurgul unei zile,

Drapel să faci din urmele de nori,

Ce vrei să scrii în lungul unei file ?

Înalt visezi dar nu mai poți să zbori.

Oh, trupul tău ce tremura fierbinte

Pe fiecare verb ce-l  condeiai,

Acum despici c-o virgulă, cuvinte, 

Dar nu mai ai minute să mai stai.

Lăsând în urmă munții de trohei,

Ștergând ușor catren după catren,

Lași lacrima să curgă dar închei

Sperând că…

Lângă cuptorul vechi se-adună amintiri

Ce parcă-mi fac din ochi stârnindu-mi năluciri

Venind de nicăiri cu-alaiuri de perechi

Și cu ademeniri spre vremuri mai străvechi.

Mă biciuie un șfichi de vânt de nicăiri

Și-mi pune în rărunchi nespuse…

doar ani în pungă

copilul din inimă

un organ de stat

Costel Zăgan

şoaptele nopții preţuiesc cât

un castel de nisip inima mea crede în pilda

celor zece fecioare

voi pune un diavol deşirat să umple lămpile cu ulei

din cel nou

soarelui copiii săracilor strigă

urcă-te pleşuvule

îmi țeși păienjeni din sâmburi uscaţi

cuvintele se fac o ploaie

în frunze

cine ar putea să trăiască aşa ca noi

cu două cuvinte pe zi 

mi-e dor să-mi fierb

paie

să-mi las părul pe…

Mă întreabă mama, mă întreabă morții,

Ce este tristețea și de ce mă doare.

Le răspund în șoaptă, stând în pragul porții,

Nu mai plânge, mamă, peste tot e soare.

Aeru-i fierbinte, parc-ar vrea să plouă 

Lacrimile tale  fi-vor rugăciune,

Să ne reunească, iarăși, pe-amândouă

Și să se-mplinească, încă o minune.

Mama-și culcă umbra sub castanul bolții,

Liniștită pare, din adânc oftează,

S-a lăsat…