Vreau candela ispitei să îmi revărs pe pleoape,

Vreau cuta din sprâncene s-o disipez în râs.

Vreau gura să-ți apropii între tăceri și șoapte

Și-n lava de splendoare, să mai topesc un plâns

Să nasc fierbinți ecouri de intime vibrații,

Să revelez din pântec de spaime și-ntuneric

Coral de amintire a noi reverberații,

Iar jocul din penumbră să-l readuc feeric.

Secunde furișate-n broboane de cafea,

Cu…

Aud geamătul rădăcinilor bătrâne,

care încearcă să-și apere miezul aproape stins

de nemiloasa răsuflare a iernii.

Cu pași mici dar hotărâți,

copacii se mișcă într-o tăcere dureroasă

cărându-și trist existența, de parcă 

ar căuta un loc unde să-și îngroape trecutul,

tainele grele, întărite de veacuri,

uneori hâde, războinice și apăsătoare.

Taine ce-și lasă în fiecare scoarță,

amprenta unor găuri negre ce…

Inocența aceea a lui atinsese cote astrale.

Îi comanda, stereotip, vântului,

să-și închidă aripile, soarelui să se

rușineze de strălucirea sa,

iar propriei umbre

să nu-l mai plictisească pe înserat.

El, ca un faraon, își trecea în revistă victimele,

cu un zâmbet serafic dar dominator,

aproape de insolență.

Inocența mea, în schimb, încă scurma în pământ 

după o îmbrățișare sau, măcar, un biet surâs.

Eram…

Aspră ca rubinu-i toamna care-ncepe

Plouă cu hrisoave aduse de vânt.

Doar zeița muză, blânda Euterpe

Poate sa-i închine versuri ca descânt.

Vine iute-n valuri, nu se mai oprește

Plouă cu suspine de se rupe cerul,

Nici când suflă vântul nu încetinește

Și în duritate, vrea să-nvingă fierul.

E mai rea iùbirea care pleaca-n toamnă,

Nu se uită-n urmă, a tăiat respirul,

Chiar de-i ești dublură, asta te…

Și ca azi, revăd și mâine, ziua când ne-am întâlnit.

Mă plimbam printre ruine și, deodat-ai răsărit.

Îmbrăcat în pânză albă ca un principe-n deșert,

Ca un înger fără aripi, purtătorul de secret.

Aveai jar în ochii-albaștri, un safir neînceput,

Și la brâu purtai centura maurilor din trecut.

M-ai privit și din adâncuri parcă s-au deschis portaluri

Amintirilor din viața dinainte de centauri.

Noi, pe inorogi călare,…

Să-mi dai ce nu mi-ai dat odată,

Să-mi spui ce nu mi-ai spus nici ieri,

Întoarnă-mi dragostea, curată,

Găsește-mi loc, pe nicăieri.

Când mă întorc din veacul meu, 

Prind stelele cu mâna, dar

Nu te mai simt când îți e greu

Și teama sapă, în zadar.

Am colindat cu tălpi golite,

Și-adânc rănite, pân-la os.

Nu te-am aflat. De ce iubite,

Mă iau copacii-n serios?

Te-am căutat, gură…

Mă apăr de tristețe când,

în mijlocul câmpiei

ploaia-mi frământă părul în șuvițe.

Și cu stropi pustiitori și reci

îmi spală lacrimile și cuvântul.

Mă apăr de tristețe când,

prin voință secretă,

slobod vorbe

ca mărgele pe ață,

vorbe vechi, șlefuite și argintate,

care nu-mi aparțin.

Și mă apăr de tristețe

cu puterea gândului,

înalt cât turla bisericii,

de unde mă…

Cu cioburi de Lună în mâini

Și cu tâmpla căruntă,

Tu treci din uitare-n uitare.

Mai porți doar văpaia în ochi

Din făptura-ți măruntă,

Și ne-nchini de iertare.

Ne-ai tors basmul vieții, pe rând

Adormindu-ne-n poală,

În vreme demult întâmplată.

Când vântul hain scoate-n noapte

Ecouri din ciutura goală,

Tu încă ne-asculți, fermecată.

Odaia-i rămasă și-acum

Cu candela…

Aud orologiul bătând sacadat

Și pleoapa îndată-mi tresare,

Timpul dă un mesaj complicat,

Spunându-mi de vremi viitoare.

Să număr uitările, peste decade,

Hiperbola vieții mă…

Trece-mă prin iarna lungă

Și iubește-mă, s-ajungă

Două vieți. Parcă n-aș ști

Cât de scurtă e iubirea.

Fur castanului și floarea,

Trandafirului, savoarea,

Îmi fac ochi de belladonă,

Mă strecor ca o madonă,

Și cu cât sunt mai aprinsă

Din creștet până-n călcâi,

Privirea ți-e tot mai stinsă

Și ți-e greu să mai rămâi.

Cere-mi Luna în bucăți,

Cere-mi mii de bunătăți,

Cere-mi cerul, cere-mi…

Din melos cobor să-mi iau partea,

Cinci note și-un sunet fragil.

Mă sperii când cloncăne moartea 

Și-mi cere dispensă, subtil.

Și-i dau. Mă aburc dintr-o dată

Pe stâncile crudei visări,

În vârf, unde zorii se-arată

Și-i loc pentru alte-ncercări.

Nu-mi pasă de tine, nebuno,

Că ai un obraz străveziu,

Vino, și-om bea capucino,

Cât am încă sufletul viu.

Plătesc dar voi cere…

Mă rătăcisem demult între cuvintele tale.

Vocea ta mi se-ncuibase în carne

ca într-o fortăreață.

Credeam că are tonuri diferite

în funcție de stările mele

Dar nu, vocea era neschimbată

Joasă, uneori răgușită,

uneori amăruie ca ghimbirul.

Îmi inducea un parfum de tutun olandez

amestecat cu leandru, mosc și neroli.

Un pic de scorțișoară, pe suprafață,

când aveai tonuri grave, serioase.

Și o notă…

Când talpa cald, coboară pe nisip

Și bolta-și arcuiește delicat,

Ca un semnal din astre, fără chip,

 Necunoscut ca  diamant adevărat,

E-o rană tandră  în cortina ploii,

Fereastră ce m-aruncă solitar,

Și-mi țese-n strună de vioară zorii,

Iar pacea mi-o așterne pe altar.

Din secera crescută de o doică, 

Nu voi simți nicicând, ca altădat

Parfum de perlă-abia ghicit în scoică

Și-n jur, miresme ce…

Era atunci când... 

Ne întâlneam în punctul de orizont

Pe rând, ne salutam trecutul

cu gesturi largi,

de povești arhaice

Ne închinam pioși dar,

nu ne puteam salva

de avalanșa regretelor.

Deschid ochii și te văd

călărind vântul de apus.

Cât durează o moarte ?

O secundă, mi-ai șoptit.

Și de un veac aștept să treacă secunda,

să-ți recit iar din Glossă. 

Se-ascund în mine aripi de condor,

încălecându-se în zbor sihastru.

Știu că pot fi atunci și cascador

aterizat într-un decor albastru.

Și fug de-abisul norilor străpunși,

plutind într-o derivă căutată,

asemenea exodului de urși,

când Polul Nord încep să îl străbată.

Dar eu am totuși aripi de condor,

ce nu-s desprinse din povești cu zâne.

Păstrez în suflet un întreg sobor

de preoți care-au…

M-am oțelit în sinea-mi și-am îndreptat cătarea

Cu buza tremurândă și ochii viforoși ,

Am tras în aer însă, mi-era destul cărarea,

Să fugă inorogul în munții calcaroși.

Întoarce capu-alene, privirea-i mă inundă.

E Zeus din povestea Olimpului de foc,

Ochiul care mă-ngheață se zbate o secundă, 

Cu-o stranie durere ce mă aruncă-n joc.

Iar valul de iubire din ascunzișul firii,

Ce se pornește numai când glasuri…

S-a înserat în podul cu-amintiri,

S-a înserat în gândurile mele

E noapte chiar, în viața dintre ele.

Și goală-i tolba mea de fericiri.

Mai sunt încă vreo două felinare

Ce s-or aprinde singure, năuce,

Să lumineze alte coridoare,

Dar toate vor fi, de acum, caduce.

Și nu mă voi întoarce-n viitor,

Am fost dar n-am ales cuminte, veacul

Era-naintea primului meu zbor,

Și n-am știut de unde să-mi iau…

E barul plin de nimfe despletite.

Când noaptea-ncepe să-și arate colții,

Apar femei desperecheate, triste,

Ce-așteaptă fiecare-n fața porții.

Acolo-n gesturi mici, una spre alta,

Își trec  câte-un client rătăcitor,

Dar sunt bărbați puțini în toată balta

De-abia se prinde rar, un peștișor.

Ea susură în gând ultima strofă

Din cântecul de lebădă rănită,

Și viața i se pare-acum, amorfă,

E un…

Ți-am cumpărat sufletul cu mere.

Coapte. Amurgii.

Ți-am măsurat umbletul prin noapte.

Poate vii.

Ce lungă e durerea pân-la tine.

Ca iarna-n munți.

Să nu întrebi. Totul e bine.

Și noi cărunți.

Ninge-ndesat, în șoaptă, ca-n povești.

De n-ar mai sta.

Ce să-ți trimit acolo unde ești ?

Doar umbra mea.

Mă dor și oasele de-atâta așteptare.

De numărat.

Și mă cuprinde-un…

Roată, roată, roată duce,

Roată-n roată să se spele,

Roata roții vieții mele,

Roata roții de pe cruce.

Cruce-n steaua nopții, albă,

Cruci mai vechi, mai ponosite,

Cruce-n cruce ca o salbă,

Cruci mai noi, nefolosite.

Ochi în ochi din poartă-n poartă,

Ochiul, carnea o seduce,

Taină veche ca o roată,

Cu pecețile în cruce.

Roată în vârtejul sorții, 

Roată-n spinul de…