Vara obosită a plecat spre seară

într-o zi senină, fără pașaport,

când, pe ocolite, apăruse-n gară

trenul neuitării găzduit în port.

.

A lăsat în urmă toamna revenită

cu un vânt sihastru rece și…

Un glas fără cuvinte din adâncul meu

ajunge nevăzut la margine de gânduri

pe trunchiul despicat al unui curcubeu

cu capetele prinse-n albia din prunduri.

Izvoarele din albii au secat demult,…

Costa Del Sol

.

Ah, Costa del Sol, frumosul meu vis,

Stigmergic venind în cuante,

Mi-aduci amintiri din pierdut paradis…

Un fulg de nea îmi cade pe obraz,

de unde îl aduce vântul oare? –

poate a fost cândva într-un talaz

ce s-a lovit de umbra-ți visătoare.

.

A stat apoi un timp pe fața ta,

când ai ieșit din…

Să recitim legenda venită către seară

cu pagini încărcate de sfinte neuitări,

trezite fără veste în prag de primăvară

de vânturi nevăzute și cârduri de cocori.

.

Așa vom înțelege povestea ne’ncepută…

Stau visurile toate pe brâu de neuitare

în magica poveste lipsită de sfârșit,

lăsată într-o seară sub umbrele amare 

venite fără veste dintr-un apus rănit.

.

Rămas în așteptare, pe creasta retezată,…

În prag de vis, cu dorul călător,

te mai zăresc trecând câteodată

prin  amintirile ce vin în zbor

pe-o aripă de toamnă-ntârziată.

Ajunge frigul pe un vânt tăios,

tu pleci cu trenul rătăcit în…

N-a fost, desigur, pură întâmplare

că ai venit atunci la început de mai –

în ochi aveai doar semne de-ntrebare,

din vorbele-ți rostite se năștea un rai.

Mă-nvăluiau cu-o vrajă absolută

curgând spre mine-n valuri, ca un…

La geam coboară-ncet aceeaşi seară,

cu sacul plin de umbre rătăcite,

iar mintea, încolţită ca o fiară,

e un salon de dansuri îndrăcite.

.

Hai, prinde-te şi tu în dans, iubito,

ce poţi să faci…

Când seara de toamnă îmi bate la ușă

cu vântul sihastru venit dinspre nord,

văd flacăra zveltă urcând din cenușă,

trecând prin tăciunii în plin dezacord.

Prin fanta ce este acum redeschisă,

aruncă balauri de umbre-n…

 O altă toamnă bate la fereastră

cu frunze ruginii și dantelate,

se ofilesc garoafele în glastră,

de-atâtea amintiri necenzurate.

.

Revin acum, pe cuget să se-aștearnă,  

când vara-și plânge…

Odată cu seara venită-n tăcere,

un dor rătăcit se întoarce-napoi,

ajunge călare pe rime stinghere

găsite-n poeme vorbind despre noi.

.

Iar noaptea ce cade din cer deodată   

aduce și visul, din…

Trec anii mei ca păsări călătoare

spre un tărâm de vis nedeslușit

lăsând în urmă clipa care moare

pe-o margine de dor fără sfârșit.

Și-atâtea vechi speranțe, revenite,

se-adună-n poarta visului uitat…

La margine de timp, cu dorul călător,

te mai zăresc trecând câteodată  

prin amintirile ce-ajung în zbor

pe-o aripă de toamnă-ntârziată.

Te pierzi însă prin umbrele rebele

din ceața care mi se-așterne-n cale,…

Tunetul căzut din norul strâmb

mi-amintea că încă este vară ,    

luna prinsă-n colţul unui dâmb

cobora pe umbra de la scară.

Dar deodată, parcă din senin,

dinspre munţi venea o…

Sfârşit de vară, de nisip fierbinte,

în suflet timpul roade ca un ornic,

din fiecare colț în clești mă prinde

surâsul rupt, pe chipu-ți nestatornic.

Furtuni păgăne-n mine se adună,

venind pe…

Ce lungă îmi pare tăcerea spre seară

când umbrele sure ajung din trecut

pe ample cărări din vestita Sahară

cu dunele-ntinse pe gândul pierdut.

E toamnă târzie și, parcă, deodată,

se umple…

Când te-am văzut atunci, întâia oară,

îndată am știut că îmi vei fi destin,

iubirile trecute începeau să moară,

în ochii tăi adânci urcam câte puțin.

N-a fost, desigur, pură întâmplare,

în…

Cu umbrele venite înspre seară

ajung regrete rupte din trecut,

se-așază pe o margine de scut,

să le ascult povestea lor amară. 

Ar vrea să-nceapă toate deodată,

eu aș dori să le ascult pe rând…