O întâmplare dură, de fapt, halucinantă

Trecuta-n repertoriul secret al meu de vise

Sunt în interior, în vidul temut ca niciodată

Dar cu pereții goi Icoane interzise

Și în altarul sobru din  care-abia zăresc

Odoarele sfințite și…

Și mi-e dor, mi-e tare dor de mine

Cui să-i zic în vorbe că mă doresc iar ?

Tânără  și iute, cu argint în vine

Și cu-n aer mândru, mândru-princiar?

Să-mi aleg ținutul de împărăție

Să suflu în Lună să se-aprindă…

Desenez în palma stângă

Relieful vieții mele

Zile ce n-au vrut să plângă

Nopți împiedicate-n ele

Și mă uit cu nostalgie

Câte stele-am numărat

Câți vulcani am strâns sub…

Îmi place armura pe care o-mbrac

Când simt un un pericol aproape de viață

Atunci ma cufund într-un sânger de lac

După o tufă înaltă  și creață

Mă-nfășor bine, să nu mă găsească 

Iubirea, căci știu ce îmi poate…

Sunt noua castelană a muntelui Cristal

Sunt fără formă, abur fierbinte câteodată

Îmi pun cununi în plete, lucrate în opal

Și-mi acordez respirul cu norii, deodată

Mă dilat  și mă strâng în ritm interior

Ce bate cu ecou  în sunet…

Și iată-l, Marele Maestru, fin atingând viorile

Întocmai ca un cal buiestru ce larg crestează zările

Era când lumea se făcuse și totul se-ntrupa ușor

Când toate florile răpuse se desprindeau din locul lor

Și începeau o nouă viață, pământ, lumină și eter…

Se-ntoarce vântul împotriva mea

I-am deslușit intenția stângace

Când am pășit pe urmele-i fugace

Și-am  păcălit-o până  și pe  ea

Pe ea, pe sfânta iarnă maiestuoasă

Ce și-a uitat mantia pe cărare…

Nemișcare-n piatră, nemișcare-n dor

Se aude-n munte fluier de izvor

Adoarme-ma-n șoapta vechiului pridvor

Să îmi fie somnul, somn cât mai ușor

Tu îmi dai lumina, eu mă-nclin celest

Când îți sărut pâinea și  o pun în…

Sunt parte din raiul livezii de pruni

Străbat cu pas lent o umbroasă alee

9Și caut aici să îmi fac trei cununi

Din buchete de mici azalee

N-am să găsesc însă  flori în livadă

Realitatea-i doar imaginație…

Se-nchid în tăcere supape în timp

E modul în care purcedem din noi

Stindardul purtat demult în Olimp

Se-nclină spre zorile cele mai noi

Noi nu facem parte din lumea de ieri

Dar am fost în trecut, viitorul…

Bat clopote adânci ce te-nfioară

E semnul ce trezește arhiducii

De la Apus mergând în sensul crucii

Spre Estul ce miroase-a primăvară

Dincolo de orizont se pregătește

În pași mirifici veșnica-nchinare…

De ce să închid tot în versuri strâmte

Când chiar nu știu pe unde să mai calc

E ceață pe altarul meu din munte

Dacă iubesc, ce lege oare-ncalc ?

Se-nfige cu putere-un ac minuscul

În zorii dimineții argintate…

S-a-nchis apusul pentru mine

Din răsărit iau haine noi

Iau și cuvinte strânse bine

Dintr-un regal de caprifoi

Dar nu mă plâng privind în urmă

Las semne să dispară-ncet

Eu am ieșit demult…

Nu ! Moartea nu este decât plecarea

Spre-un țărm pe care nu ți-l amintești

Spre valul ce-ți  anunță înserarea

ȘI care te așteaptă să-l iubești

El vine înaintea tuturora

Se-alint-un pic, să vadă cum primești…

Șapte mari cărări am putut străbate

Șapte rugăciuni m-au condus spre ele

Cu șapte rapsozi am cântat pe note

Note presărate doar cu praf de stele

Când în crucea nopții deschideam portaluri

Către lumi cu sens, în…

Strânge-mă în brațe, să nu mai respir

Să mă-ntreacă vântul cu iz de ghimbir

Să mă-nece ploaia în miezul furtunii

Și eu să mă rog la forța minunii

Ca să se oprească, să mă tălmăcească,

Că vreau când nu vreau și nu vreau când…

Într-o zi, pe înserat, m-apucă un dor nebun

Să las totul terminat dar să-mi iau și rămas bun

Zis-făcut, n-aveam în casă nici pisică nici cățel

Și gândeam la idealul de a-mi fi stăpân de fel

Doară singur și senin precum porțile de piatră…

Pe-aripa argintie a unui albatros

Am vrut să-ți scriu poem  din depărtare 

Cu vers  înlăcrimat, fierbinte, dureros

Ca să ajungă-n mii de fiorduri planetare

Aștept însă ecoul din miezul de Pământ.

Iubirea din Pleiade, din Orion…

Din strunele ierbii mușcate de rouă

Îmi fac coliere, cercei de o zi

Îmi fac și brățări pe mâinile două

Dansez și cu Luna la braț, doar să vii

În lung de Pământ te-ai dus într-o vară

Pământul înghite, nu știe nici…

Ești cel ce schimbă totul împrejur

Și tainele  mi le preface-n flăcări

Tu nu știi cine ești dar te  conjur

Să zbori pe-aripa unei alte păsări

Să mă colinzi mereu în miez de noapte

Și să-mi aduci un braț de…