Născută

din dezamăgire

şi nerăbdare,

îmi împăienjeni ochii

o lacrimă.

în amin de tine

(celui ce l-am iubit)

Iubite

ţi-am îngropat paşii

în oglinda nopţilor sparte

mi-am răzmăţat tristeţile

şi râul

râul acela ce-ţi curăţa…

Când amurgul

şi răsăritul de lună

s-au întâlnit

pe-o alee şerpuită,

păşeam peste

umbra-mi mişcătoare

temându-mă

să-ncep

să sângerez

înlăutrul meu.

la câteva zile distanţă

ninge cu furie

frigul se zvârcoleşte

sub anotimp

umbre şi scâncet de bob

o lumânare ghemuieşte liniştea

într-un colţ

un copil o strigă pe mama

timpul sculptează pe…

 odată

 îmi era teamă de fulgii albi pufoşi

 să nu-mi atingă faţa buzele

 nu ştiam ce gânduri au

 că poartă câmpul în palme

 sângele urca în bujori

 în privire - evanghelia era sacră

 erai aşa aproape

 voiam să-mi dai sărutul

 să mă conving că are culoarea macului

 dar ca într-un slow motion infinit

 pierdusem pariul cu focul chemării

 trecător

 peste creştetul anilor

 visul a uitat să prindă…

când îți scriu

gravitația doarme în cel mai îndepărtat loc

 literele plutesc până în sanctuarul tău 

ca o lumină care învață primul vals



uneori îți mângâi cu degetul vinerea din adânc

și citesc amprentele la fiecare zbatere



nu știu când ai adus scara agățată de colțul lunii

și nici când vertebrele mi-au înverzit



poate că mirosul tău sparge vitrinele





îmi veghez trupul prin hainele subțiri

de scânteiile…

Cărări prin apusuri de soare

Din umbre aduc către noi,

Când visul e doar o-ntamplare

Iar pașii se pierd câte doi.



Și toate-au sosit într-o iarnă

Când șuieră vântul în zori,

Și plugul de păsări răstoarnă

Prin zare aceleași ninsori.



Se schimbă mereu între ele

Să nu le găsim nicio vină,

Și nu știm când umbrele-s grele

Sau ninge sălbatic la cină.



De tine mi-e dor sau de vară

E totul confuz prin…

sunt zile cu buze pline
fiindca inimile locuiesc împreună
cu o talpă mai sus de străzi

despre venirea lor vă spun

așa e saltul în iubire
ca o bucată de cer băută cu vin
vedeți eu nu pot învăța
fără oameni

când deschid ochii
mă prelungesc în aer
și cânt

Într-o aparentă letargie,

cu o judecată

prea amară şi seacă,

în perioade regulate

caleidoscopul mereu

schimbător al imaginaţiei,

ajută să acoperi

o clipă… goală.

pe buzele uitării
tăcerea nu-și află răsplată

de la ultima ninsoare
altarele îmbătrânite
îmi sângerează din încheieturi

frunzele nestatornice
în traversare
predică vântului despre roata norocului

pleoapele reci
nu-mi recunusc amurgul
pătrunzător de-aproape

încrustrate în jale
doinele amuțesc la gura sobei

şi ninge( pre)scris 

şi ninge (pre)scris cu şoapte cuminţi

în mine tresaltă o…

În miezul zilei,

pe câmpul cu spini

se cufundă

în întunericul eclipsei

sorbind roua …

soarele.

S-au pornit

de nicăieri ninsori,

iubirea mea

și dinspre tine simt

venind fiori

învăluiți în perdele brodate cu nea...

Cu ochii minții te văd,

și mai văd sănii trase de cai,

fantasmagoric aburește

cana ce te-așteaptă cu ceai,

pe cer s-abat uneori

stoluri speriate de corbi

din trecut,

îmi zâmbesc tineri falnici, dar orbi.

Printre-amintiri ,

cu pasul greu mă…

CUVINTE SUB DIZGRAŢIA VREMII



genunchiul apleacă altar

în arteră

sub cădelniţa ierbii

clipa acidă îmblânzeşte roata înainte

de-a trasa drumuri în mine

vântură colburii tumorile

beatitudinea

crapă mugur sub…

E dimineață de decembrie-n fereastră

Pe stradă fulgii cad din file cu povești,

Și dincolo de albul lor, privirea noastră

Împarte timpu-n sferele cerești.



În goana cailor cu coamele-argintii

Pe tâmpla unei zări de nimeni cunoscută,

Acest decembrie prin care nu mai vii

Aduce iarna fără flori pe dalba ei redută.



Pe fruntea zorilor se cerne liniștită

Zăpada-n care umbre fără vină s-au pierdut,

Când vântul…

Shadow are mâinile secate de îmbrăţişări

ca un yoghin retras în sine

când merge

unghiile se-nfig în carnea cerului

Shadow e un nor din clanul altor timpuri

din el curg întruna oameni

decapitaţi de zâmbete

spânzuraţi de limbi

în cercuri de fulgi albaştri

Shadow se ascunde uneori în dulapul din camera mea

şi vântul îl caută prin ferestre zăbrelite

cu flori uscate

şi marea îl cheamă pe tărm

să-i umple cu nisip gura înfometată ca o…

Atât de tăcută te pierzi,
iar eu te găsesc în lucruri
și în sufletul meu
care umple totul,
până acolo, departe,
unde ești doar tu
și melancolia tăcerii tale.
Cuvintele mele s-au rătăcit
și nu te mai pot găsi sau atinge,
doar gestul
și trecerea duioasă
te înfioară,
așa ca un zbor lin către infinit
sau spre culoarea nesfârșit de verde
a ochilor care te cuprind.

Cerul fluieră startul unor trenuri de ninsoare…

soarele transfigurat se refugiază în umbrele  călătorilor

 grăbiţi să culeagă stele  albe din emisfere cerebrale

oameni de zăpadă răsfoiesc sub felinarele stinse de noaptea polară

atriile  unor inimi  traversate  de  iubiri seculare

ace de gheaţă înfipte în aripi  de fluturi  sucombă  în

 ninsoarea caldă  venită din neantul unor timpuri…

Splendid delir

Într-un timp

Neliniştit

Şi fără viaţă

Al unei constrângeri...

Nemiloase.

ioane

și ion avea o țară ca noi toți, o țară sfântă,

peste care pluteau îngeri în hlaminde de oțel,

munți, câmpii pline de holde, o natură ce ne-ncântă,

dar ion a părăsit-o fiindcă n-avea nici un țel.

el cu sufletul de aur, prea curat al maicii sale,…