ioane

[ION IONESCU-BUCOVU]

ioane

 

și ion avea o țară ca noi toți, o țară sfântă,

peste care pluteau îngeri în hlaminde de oțel,

munți, câmpii pline de holde, o natură ce ne-ncântă,

dar ion a părăsit-o fiindcă n-avea nici un țel.

 

el cu sufletul de aur, prea curat al maicii sale,

calea raiului bătând-o spre regale bogății,

a plecat în lumea mare, tot plângându-te cu jale,

drumul lui în pribegie n-ai putut să i-l ații.

 

ca o mamă fără suflet, ai rămas, țară, bolnavă,

cotropită de necazuri, în spitalul de nebuni,

toți te-au jecmănit pe viață, țărișoara mea cea bravă,

blestemată de tot neamul, de eroi și de străbuni.

 

numai ruine, numai jale, numai necazul ne cată,

au rămas bătrânii singuri rătăciți, călcând în strechi,

țar-a fost tăiată toată, bucățică cu bucată

și vândută pe nimica de boieri  la fierul vechi.

 

hai, ioane, vino-acasă, să-ți muncești ogorul tău,

să ai grijă de părinți, de copii și de nepoți,

loc sub soare avem cu toții că ni l-a dat dumnezeu,

dar ne-au prigonit hăitașii ce s-au transformat în hoți.

 

ne-au furat focul din vatră și cu pita de pe masă

ne-au lăsat săraci cu duhul, furând tot ce-au apucat

hai, ioane, vin băiete, vino mai repede-acasă

că rămânem fără țară, ne scot țara la mezat!

marţi, 11 decembrie 2012

[Ion Lazăr da Coza]

Reverență pentru o așa poezie.

da Coza

[gina zaharia]

nimic nu-i mai sfânt decât glia!

poem cu suflet, din suflet!

prețuire!

[LUMINITA SCOTNOTIS]

o poezie care mi/a inlacrimat fiinta. felicitari sincere! pretuire

[Sofia Sincă]

Din ciclul poeziei patriotice, aceasta sună ca o doină străbună. Înmiresmată cu luciri melancolice, cu elegie dar şi cu îndem şi puţin optimism, atât cât i-a mai rămas românului.

Am citit cu deosebită plăcere, Sofy!