odată
îmi era teamă de fulgii albi pufoşi
să nu-mi atingă faţa buzele
nu ştiam ce gânduri au
că poartă câmpul în palme
sângele urca în bujori
în privire - evanghelia era sacră
erai aşa aproape
voiam să-mi dai sărutul
să mă conving că are culoarea macului
dar ca într-un slow motion infinit
pierdusem pariul cu focul chemării
trecător
peste creştetul anilor
visul a uitat să prindă rădăcini
… ştia ce ştia
veni-va timpul ca pământul ascuns între şoapte
să se scurgă latent
mimând pofta de mărinimie
nu mai dau satisfacţie încrederii
privesc chipul tău blând cum imploră în absida dimineţii
cobor hotărâtă
las strânsoarea pieptului gaj sorţii
pofta de împărtăşire evadează
să ştiţi şi voi că roşul îmi dă târcoale ca o haită flămândă
azi
eu şi cu tine- un oarecare-
am terminat de numărat cele o mie de clipe care ne despărţeau
trăiri încolăcite
înfiorate
ca o primă atingere a fulgilor de nea
ne şoptesc poveşti
aşa de mult vreau să te sărut
încât buzele caută să-ţi atingă chipul
lumina lunii intră ca o avalanşă pe geam
deschizând porţi
totul în odaie se preschimbă-n crini oriunde privesc
în frunte
buze deschise ahotnic spre prea mult alb
în pământul scurs spre nicăieri
prind rădăcini
îmi strânge pieptul
şoaptele-ntre noi respiră sacadat
crinii cresc mult mai mult
se lipesc de cer
iubire
alb
...
zbor
între luceferi cu liniştea sub braţ
caut cu privirea o margine de crin
nu mai ştiu să găsesc resturi printre raze
aud doar cum se scriu cuvintele
renegând visul sub care se întorc în somn fiori
numai eu şi macul flămând
mai stăm între pietre
la pândă…
Adaugă un comentariu
Cristi (da-mi voie sa-ti spun asa) multumesc , multe intrebari isi cauta raspunsurile, daca tot este iarna, prin nameti... cu drag, Maria
Gabi, multumesc mult...
Lisia, multumesc, multumesc... :):):)
Mihaela!!! tare ma bucur sa iti vad zambetul luminos, sunt tare fericita sa te stiu aici langa mine... multumesc
nutzu, ma bucur daca iti place, trecerea ta lumina...
Sofi, iubire, tare ma resfeti...iti multumesc din suflet!
Poemul tău este ca o pictură . Crează imagine . Trebuie citit şi recitit pentru a desluşi toate tuşele . O dragoste neâmplinită ? Mă-ndioesc . Te întreb : e fotografia ta postată pe blog ?
cristi
Ahotnic cu sens de pasionat, dornic. Patima codificata in versuri naucitor de frumoase! Admiratie!
Frumos, Maria! Multă sensibilitate.
Maria, acest poem vast şi superb este o lecţie, cum ar fi trebuit să sune poezia pentru concursul cu tema ''Alb hoinar''. Dacă ai fi avut drept să concurezi îţi dădeam nota 12 cu felicitări.
În afară de faptul că e superbă şi plină de emoţii, de sensibilitate poezia are o savoare deosebită. Felicitări, Maria!
Am găsit două incoveniente: ''vroiam să-mi dai sărutul'' - voiam (ah ardeleanul!) şi ''ahotnic'' - habotnic cred că ai vrut.
Între timp am aflat ce înseamnă AHÓTNIC, -Ă, ahotnici, -e, adj. (Reg.; adesea substantivat) Dornic, lacom; îndrăgostit, pasionat. Scuze!
Am citit cu deosebită încântare, Sofy!
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE