alo…

sunt xxxxxxxx

un număr îndrăgostit

câteva zerouri vor să se umple cu tine…

 …

Seara trecută tremurai la telefon

Supărat că anul acesta

Ți-au fost furate două săptămâni

De toamnă lăsându-ți anotimpul

Fără parfum și culoare.

Ți-am spus să mai numeri o dată

Zilele și să îți amintești

Ce vise te-au cucerit...

Căror nopți le-ai stat alături

Păzindu-le liniștea!?

Ai continuat să crezi

Că mai trebuie să aștepți

În mijlocul drumului

Îmbrățișările trecătorilor.

Îmi pare rău că îți spun...

De două…

zadarnic ochii mei au încercat  
 să te sculpteze într-o lacrimă 
 n-au reușit decât să te plângă 

Ciută rătăcită ar fi fost bărbatul

Fără mângâierea ierbii din răzor

Disperată cursă unde alergatul,

Sport de unul singur−necâştigător

Ar fi fost pădure fără lăcrămioare,

Neiubite trupuri  − nesfârşit algor,

Despletite ramuri de frunziş şi floare

Infinite…

S-a strigat bila cu numărul 29…

Am bifat şi-nfrigurat

aştept să apară 30; iată-l

apare… , dar, stupoare,

altcineva se ridică în sală

şi strigă: BINGO!

Linişte… s-a lăsat linişte.

Nu-mi rămâne decât s-aştept

să-nceapă un nou joc. Şi asta –

până când n-o să mai am ani

să cumpăr viaţa-n

cartoane de… BINGO.

Mai am paharul plin cu șoapte

și mă înfior când îmi atingi cuvântul

învăluit de un gând păgân

adus de o adiere în intima cetate.

Mai am tăcera cea nefolosită

în multe moduri și în tonuri diferite.

O las să-mbrace haina nouă,

 a hotărârii cea din urmă,

când m-ai lăsat să aleg

pe unde…

în sinea sinelui am rămas doar eu

corabia unde apele

se joacă

intră

ies

coboară

urcă

puntea suspinelor acoperită

valul nu moare niciodată

doar pescărușii tăi cad

secerați de moartea ce nu iartă

când cerul se supără

pentru poemul

părăsit

unde nu ne mai găsim nicicum adăpost

să nu-mi spui te-am iubit…

aş fi dorit să nu se mai sfârşească

unduirea părului tău îmi trezea privighetori în…

Vreau să-mi spui de străzi necunoscute

oraşul singuratic de mine le-a ascuns

rugându-l în neştire cândva să-mi împrumute

miresme din cuvinte ce-n suflet au pătruns.

Visam ca orice om să trec în prag de seară

podeţul dintre lacrimi sub gene tremurânde

privind cum dinspre cer o pasăre coboară

şi-n negurile nopţii cu teamă se ascunde.

Tu poţi să-mi spui orice pun şi eu o-ntrebare

de ce pe trotuare se…

 Respir miresme de flori albe,

 Valsează stoluri în culori,

 Suspină maci, de dor vibrează

 O lacrimă, scriind scrisori!

 Alerg sfios înspre chemări,

 Parfum de nard mă-mbată blând,

 Alungă nori de întristări,

 Tivind cu fluturi cer și gând.

 Aripi de îngeri evantai

 Adăpostesc cuibar de vis,          

 Magii de frunze în alai 

 Dezbracă  zarea de…

precum un pustnic

din când în când

culeg durerea singurãtãţii

şi o împart cu voi



de fiecare datã cu un zâmbet

de fiecare datã cu bucurie



o lume…

Fluturi în piept,

Lauri de dor,

Florile-mi pun

Aripi să zbor.

Pot fi  albină

Sau rouă curată,

Pot fi o iubire

În sânge turnată.

Lauri de dor,

Marele hoţ

Fură iubirea,

O dă la nepoţi.

Rămân c-o petală,

Mă bucur nespus,

Iubirea târzie

N-are apus!

tu cânți la un pian albastru

cu ferestrele deschise larg

(să ți se vadă inima mare

decapotabilă

picioarele playboy upgrade

sânii pe sol major)

și fluturi roșii țâșnesc

pe sub coada pianului

ca niște săgeți  cupidiene letale

un do de sus

acut

un re minor

la la si fa

ți-s degetele

usain bold

pe pista unui

allegro burlesque

în fiecare…

scrie  gândul în culorile cerului

să-l privesc atunci când  esti  prea departe

literele să nu-mi mai pară un mister

în acestă lume mult prea-ntunecată

lasă-mi zborul să-ți atingă aripa

să-ți reclădesc fiorul clipei de ieri

prin șoapta ce se așterne timidă între noi

glas divin

să dau

trandafirului

petalele să lăcrimeze 

irișii

adormiți în așteptare

iar singurătatea să o…

cos tivul vieţii cu şirag de şoapte,

pătrund tăcerea cu un vârf de spadă,

culeg lumini ce mai rămân  în noapte

pe pragul uşii mele  să nu cadă.

urc puntea dintre nopţi spre nicăieri,

cheia la suflet am  uitat-o în uşă,

visez la armonii, la…

îngerii nu merg cu trenul

nu îşi ţin ziua numelui, par veşnic grăbiţi, apasă cu buzele pe fiecare cuvânt prins

 în năvoadele  aruncate în suflete. îngerii nu au nevoie de astrolab, busolă sau gps.

 ei  evită obstacolele cu eleganţă, agaţă viziunile nevăzătorilor de cozile cometelor ce-i traversează.îngerii nu se adresează cu dumneavoastră, nu spun pardon,  nu tulbură aerul cu mişcări neaşteptate. ei  recoltează  

tăcerea ca pe o ectoplasmă a rostirii şi o răsfiră…

am să contrazic părerea conform căreia

„ într-o femeie dai tot de-o femeie”

într-o femeie mărșăluiesc mai mulți bărbați

setați pe open înfruntă greutăți încă din zori

pentru dezvoltarea mușchiului de sub coastă

nu au…

În miezul de foc

al luminilor tale,

cu mâinile întinse

a chemare... timpul –

se scurge din cuvânt.