PUNTEA NOPŢII

[Maria Oprea]

 

 

cos tivul vieţii cu şirag de şoapte,

pătrund tăcerea cu un vârf de spadă,

culeg lumini ce mai rămân  în noapte

pe pragul uşii mele  să nu cadă.

 

urc puntea dintre nopţi spre nicăieri,

cheia la suflet am  uitat-o în uşă,

visez la armonii, la primăveri,

simt  jarul care arde  sub cenuşă.

 

cu gândurile reci eu  semăn stele

în noaptea mea, argintu" lor păstrez,

să îl înşir  pe-un  dor ca pe mărgele,

iar  palmele   să le  unesc  în crez.

 

când dimineţi se apropie tiptil,

pe ramuri se deschid flori de cireş,

mă simt înseninat ca un copil

când cheia o găseşte    sub un preş.

 

pe pragul uşii mele  să nu cadă

culeg  lumini ce mai rămân în noapte,

pătrund tăcerea cu un  vârf de spadă,

cos tivul vieţii cu şirag de şoapte.

 

 

[Maria Oprea]

Vă mulţumesc mult pentru încurajeri şi mai ales pentru aspectele amendabile  costatate de d-l Ion Lazăr da Coza.Imi asum greşelile şi încerc să nu le repet.Gânduri bune pentru toţi...

[Ion Lazăr da Coza]

Grafic și nu numai, sunt unele aspecte amendabile. de ex:

1. în noaptea mea argintu -lor păstrez, > în noaptea mea, argintu' lor păstrez,

2. ce cheia  a găsit-o   sub un preş.  observi câte blancuri (pauze) în plus ai?

3. pe prag de uşă -nchisă să nu cadă  cratima mică se mai numește liniuța de unire, fiindcă unește două cuvinte. În cazul de față, nu unește nimic. La un astfel de cuvânt (-nchisă), eu îi zic Oaia lui Becali, cu limba scoasă. Hai să fim scriitori, nu păstori!

4. pe prag de uşă -nchisă să nu cadă cacofonie.

etc.

Poezie bună, dar pare hrănită cu biberonul.

Drag.

da Coza

[Nădejde Angelina]

urc puntea dintre nopţi spre nicăieri,

cheia la suflet am  uitat-o în uşă,

visez la armonii, la primăveri,

simt  jarul care arde  sub cenuşă.

Frumos!

[Corina Militaru]

cos tivul vieţii cu şirag de şoapte,

pătrund tăcerea cu un vârf de spadă, Cât de frumos! Place!

[Chris]

Frumos, citit cu plăcere :))

[Sofia Sincă]

Frumos, Maria! Tema inedită, versificaţia corectă... aproape. Am zis aproape pentru că: la primul vers din strofa doi, se schmimbă accentul pe cuvinte şi dă tentă de sincopă; următorul vers ar suna mai bine, cheia sufletului... iar aici, argintu' lor.

In rest poezia ta este frumoasă, ideea bine înşirată în vers, metafore drăguţe.

culeg  lumini ce mai rămân în noapte, - mi-a plăcut în mod deosebit acest vers.

Apreciere, Sofy!

[Maria Oprea]

Multumesc Mihaela, drumul tau prin postarile mele limpezeste...