Pe când nu erai,

îmi cultivam melancolia

in vitro.

O îmbrăcam în diferite culori:

violet,

galben,

gri...

În zilele mai bune,

din irizaţia lacrimii,

puneam rogvaiv.

Ca stare de agregare

predomina ceaţa

cu miros de ţigară stinsă

şi zaţ rece

(de cele mai multe ori, nechezol).

Gustul amărui al păpădiei

umplea sâmbăta.

Era jucăria preferată

a spiritului…

Prin ce ținut străbați păduri, hoinar

Și nu te-mbie trupul meu fierbinte,

Ispită-n diafanele veșminte,

Festin zeiesc din lapte și nectar?

Prin care iad aprinzi lumini haihui

Și n-ai habar că într-un rai din noapte,

Te-așteaptă bezna grea din boabe coapte,

Păcatul nemușcat din dulci gutui?

Pe gura mea cu chef de vin fructat

Dintr-un…

De vară

Mărul brațele-și întinde

Peste ochii dimineții.

Spini și ace răzvrătite

Își trezesc din somn scaieții.

*

Ca o arătare sumbră

Se ivește dintr-o dată 

O imensă, neagră umbră,

Peste grădina secată.

*

Doi ciulini și-o pălămidă,

Țepoase şi guralive

Râd de-o plantă cam timidă,

Nu că ar avea motive!

*

Un păianjen prinde-n plasă 

Dintr-un zbor, o biată…

Șterg mesajele grefate în acest spațiu subtil,

Amân zile,  amân date, totul pare-acum ostil

Dar ridic ștacheta vieții, amânările n-au rost

Ele vin precum ereții, nu-mi oferă adăpost.

Strig ca orbul în penumbră, strig în van nu mă aud

Mă-nconjoară cea mai sumbră vijelie-n verde crud.

Și pe cât merg înainte, din amonte în aval,

Sting cu lacrimă fierbinte scenariul de carnaval

Însă plec, mă…

Până la cer se-nalță talazurile,-n piscuri,

și preț de o clipită străpung nori trecători;

Coloși de apă ce sfredelesc albastrul

dezintegrează albul pur

- furtună de zăpadă mânând vuinde avalanșe sub carstice…

compunerile toamnei cu litere de aur,

reflectă că viața este un miracol,

că fiecare suflet este ceresc tezaur,

descris de dumnezeu într-un oracol.

dealuri îmbelșugate cu ciorchini rubinii,

așteaptă cuminți harnici culegători,

să răsune frenetic ecouri aurii,

mult deasupra munților ocrotitori.

în case primenite se fac șezători,

poveștile timpului lângă sobă se spun,

oamenii se simt tot mai încrezători,

lucrează și…

Ascultă-mi ruga, Lună și când vei răsări 

Fii înger-călăuză, fii zâna mea cea bună,

Ridică-mă de brațe să mergem împreună 

Spre unduiri albastre, te-aștept, te-aștept să vii. 

Hai prinde-mă, de mână te voi lua și eu,

Sărută-mi ochiul minții, fii steaua mea divină,

Din ape-ntunecate ridică-mă-n lumină,

Să fiu ca tine, clară și veșnică mereu. 

Ascultă-mi ruga, Lună, hai nu mai zăbovi,

Dă-mi mâna și mă saltă…

În fiecare zi

urc

câte-un vers

din

Golgota

Costel Zăgan, Ode gingașe

E toamnă târzie, un vânt din trecut  

ajunge călare pe-o umbră albastră

lăsată cândva sub un dor convolut

ascuns între florile puse în glastră.

.

Se lasă-nserarea şi gândul rămâne

departe în…

ești precum acele femei cara arată mai bine

cu trecerea timpului

m-am întrebat cum poate iubirea să rateze atât de mult

încât știința să grăbească sfârșitul

te iubesc de parcă aș descoperi o clădire antică

respirația scoate violența din orice cuvânt

pe care l-aș folosi

până ai simți dulcea amețeală a dorinței unui bărbat dispus să aștepte

și dacă va veni peste noi vreun final anunțat de om sau de astre

îți voi…

De-ar fi să vin

în visul tău o clipă,

s-aduc amurgul

unei sfinte seri

în zborul lin,

purtat de o aripă,

aș fi zefirul unei primăveri.

Te-aș legăna

ca pe un dor de ducă    

pribeag,

rătăcitor, neostenit,

pe pat de flori

aș pune levănțică,    

să-ți fie somnul vis…

În sarabanda gândurilor tale,

Pătrund încet, sfielnic și tăcut

Mă frânge-un val ce vine din trecut

Cu înțelesuri vechi, orientale

Într-un tunel din care nu răzbate

Nici un ecou, ofrandă sau capriciu

Eu intru renunțând la sacrificiu

Doar ca să văd lumina cum străbate.

Se vor mai întâmpla și alte vise

Închipuiri cu lacrimi de-nceput

Dar din eternele povești rescrise

Doar una pare să mă fi…

nu mă mai aștepți în dragostea ta până ajung eu

odată te trezeai lângă mine și plângeai de bucurie

mă iubeai în aerul tremurător al dimineții

în disperarea răsăritului prins

de miracolul îmbrățișării noastre

eu îmbrăcată doar într-o ploaie de lumină

și timpul

care îşi cernea nisipurile de la un sân la altul

și bucuria aceea

luminând ca o gutuie la geam

casa la țară câinele și grădina de…

Pierdut, pe stânca lumii austere,

privesc risipa pânzei călătoare;

Talazuri sângerii, zdrobite-n soare, 

se-nspumegă și se topesc.…

Se scutură de fluturi toamna

C-un vânt prelung, cu dansul plutitor,

În mine se-nfiripă doamna

Din râul lung al vremii, curgător...

C-un vânt prelung, cu dansul plutitor,

Doinesc frunzarele pe ape,

Din râul lung al vremii, curgător,

Îmi trag tăcerile aproape.

Doinesc frunzarele pe ape,

'Nainte de a adormi pe veci.

Îmi trag…

ascult din nou

pentru a câta oară?

spune-mi acum dacă mai simți

în mâna ta sufletul meu...

oare mai simți?

ciudate întrebări mi-alunecă

pe-arcușul inimii

spuneai că n-ai să poți să trăiești fără mine...

ascult în continuare

și totul începe să se clatine

cu siguranță n-ai să poți

în lumea pe care mi-o imaginez

suntem doar noi

într-o zi voi pleca acasă

într-o zi…

privesc pe geam

parcă din afara timpului îmi găsesc rudele

îngerii păzitori

mulțimea de străzi

casele unde am stat

reparând hornurile stricate după fiecare iarnă

când păstram focul cu cărbuni îngrămădiți de femeile făcătoare

de farmece

existențele mele nu păreau a avea legătură cu lumea

zilele curgeau spre un întuneric absurd de frumos

ce

înlocuia lipsa curentului electric



uneori mă așezam pe pământ

când se coceau strugurii și oamenii…

Mă-mplânt în miezul toamnei, 

aidoma unei lespezi într-un sanctuar

pe unde se zbenguie vântul capitelurilor, 

desprinzând frunze pietrificate…

...Escu, un poet boem și bolnav de akedie

S-a gândit, să siluiască grațioasa poezie,

S-o arunce sub cenușa unui editor

meschin

Dornic de îmbogățire pe talanții lui, peșin!

...Escu sfârtecă poemul și din trupul genuin

Rupe ritmul fără milă dus în starea de leșin,…

în liniștea nopții mă conectez cu steaua mea,

lecții de strălucire vreau să mă învețe,

să-i gust lumina dulce ca o caramea,

să-i captez iubirea plină de noblețe.

da, am steaua mea cu reflexe de safir,

nu ș vrea s-o pierd nici să o schimb,

lumina ei adie lin, ca un zefir,

m-aș cuibări acum în al ei nimb.

visuri toarnă peste mine și noroc,

să le pot preface în fericiri reale,

e vremea mea acum, cu aspecte baroc,

cu impetuoase…