Secusă

[Monica Pester]

Șterg mesajele grefate în acest spațiu subtil,

Amân zile,  amân date, totul pare-acum ostil

Dar ridic ștacheta vieții, amânările n-au rost

Ele vin precum ereții, nu-mi oferă adăpost.

Strig ca orbul în penumbră, strig în van nu mă aud

Mă-nconjoară cea mai sumbră vijelie-n verde crud.

Și pe cât merg înainte, din amonte în aval,

Sting cu lacrimă fierbinte scenariul de carnaval

Însă plec, mă duc să caut diamantul prețuit,

Cu o harpă și un flaut și un timp  de irosit.

Gleznele-mi sunt pedepsite, voce nu mai am de fel,

Dar pe tălpile-ostenite scrijelit-am ce-a vrut el.

Vers de iarnă-n primăvară, calc pe nori cum calc pe clipe,

Și te-ntreb a mia oară, când vii să mă iei, iubite ?

[Monica Pester]

Mulțumesc , Alex. Titlul nu e medical, e o vibrație pornită din neliniște

[Monica Pester]

Gabriela, dorul meu e permanent. Îmi pare bine că ai observat.

Mulțumesc mult .

[bolache alexandru]

O stare de tristețe, o tristețe care în cele din urmă face sa dispară și glasul încât de-abia mai ai puterea să chemi iubirea. Nici eu n-am înțeles titlul... E prea medical?

[Monica Pester]

Ma onorezi mult , Gabriela, prin ceea ce spui. Sufletul încearcă sa se dezvăluie. Uneori e poezie, alteori sunt doar cuvinte. Îți mulțumesc tare mult. Te admir pentru bunătate!

[Gabriela Raucă]

O tristețe ascunsă în spatele versului, o neputință, o stare de nesiguranță, un dor...

Apar multe interpretări ale versurilor tale, pline de o melancolie molipsitoare.

Îmi plac poeziile tale, Monica! Admirație!

[Monica Pester]

Voi păstra ritmul, promit!

[Vasilisia Lazăr]

Am spus pentru că am văzut că nici la „Elegie” nu ai răspuns și mi-am imaginat că poate... nu știu... Și oricum, ori răspundem fiecăruia, ori într-un comentariu la toți, dar a sări peste cineva e frustrant. Cu siguranță acea persoană nu va mai comenta data viitoare.

[Monica Pester]

Draga  mea Lisia, pe tine te am în topul preferințelor mele  întotdeauna Ca și critic literar, mentor, prietena de suflet !  Nu te-aș  fi lăsat niciodată fără răspuns  ! Mai ales ca admir  total stilul tău de analiza . Proble.e de familie ma acaparează. E o adevarata încântare  când vad ca îmi apreciezi ce scriu, çu acuitatea și profunzimea care te caracterizează.  

Îți mulțumesc din suflet, Lisia, fata bună  !

[Vasilisia Lazăr]

Monica, nu e frumos să răspundem selectiv comentariilor.

[Vasilisia Lazăr]

Un poem din care se strecoară o notă gravă, de melancolie, de zbucium sufletesc, în care eul feminin îți frământă spiritul şi judecata. Pare că viața nu e decât o neiertătoare plasă a iluziei care exclude liniştea şi certitudinea. Dar, cu toată apăsarea acestei tristeți, iubirea rămâne, în continuare, așteptată. Doar ea are capacitatea unică de a comprima infinitul timpului și de a-l încapsula într-o clipă, singura care poate alunga frigul uitării, care luminează și dă speranțe.

O poem trist, dar frumos. Am citit cu drag!

Sting cu lacrimă fierbinte scenariul de carnaval

La scenariul, cade rău accentul.

În ceea ce privește titlul, de la început m-am gândit la ce zici tu, totuși nu crezi că suna mai bine șovăieli sau nu știu, dar parcă nu e cel mai potrivit acesta.