Când nu vom mai şti

Cât de mult am mers,

Cât de mult am ars,

Iar visele toate găsind aripi

Ne vor părăsi într-o toamnă,

Dăruindu-ne doar

Acea stare de singuri în doi,

De dialog în necuvinte,

Când ne spargem clepsidrele

Și aruncăm toate cheile

De la uşile noastre lumeşti.

Ce urmează?

Ce mai suntem?

Poate doar undeva

Ne ridicăm sufletele în Moai verticali

Moai vibrand celest şi…

în fiecare dimineață soarele vine la mine,

mă uit pe geam, puțină lumină,

îmi pun haine ușoare,

azi merg eu la el,

ridic dealul,

cineva plânge (o fi o pisică, un lup) mă cheamă să-l iau în brațe:

- nu te speria, e din pricină c-ai dormit azi noapte cu luna,

miroși a lună, te confundă,

*

stoluri traversează cerul de parcă ar traversa ape

-n ochii mei, luna

plină,

gravidă mândră, își scutură brațele, le…

nu suntem oamenii străzii

nu ne face plăcere vulgaritatea

atunci când te iubesc ca pe o damă în costum țipător

posedată de pofte

și de vorbele încântătoare despre cum să dobori o femeie

în pat

pe bufetul din bucătărie

începând

cu ușa de la intrare

ne dezbrăcăm ca după prima beție

cu degetele

cu dinții

și toate încercările de mai înainte ale ființei

atunci când și-a descoperit trupul

în prima…

Voi, păsări ale timpului murind

Sub răzvrătite áripi voiajoare, 

Îmi spulberați, din neștiutul grind, 

Penumbrele de…

Se plimbă cărțile pe etajeră,

eu le privesc mirat dintr-un ungher,

parcă-au venit acum din altă eră,

învăluite-n falduri de mister.

Alerg cu gândul înapoi, prin vreme,

pe-o margine de visuri te zăresc,…

Eu îmi doresc, cu tine, un amurg,

Pe plaja-ntinsă-a unei mări albastre,

Să nu vedem cum clipele se scurg,

Creând un timp de vis al vieții noastre.

Să savurăm un roșu ideal,

În asfințit, ca dragostea, fierbinte,

Iar marea-albastră ce se zbate-n mal,

Să-i dea trăirii faza ei cuminte.

Cerul aprins ca sângele din noi,

Să se-adâncească în oglinda mării,

Sa facă-un trup de vrajă amândoi

Și să-ntregească-ncet pastelul…

Rămaseră pe ramuri doar câțiva ochi de frunză,

privind când înspre mine,

când înspre-adânc de ape,

precum un cerb speriat;

Se răzvrătise vântul, și degetele-i fine…

Aș mai trăi ca să petrec,

Cu păsările să mă-ntrec,

În zborul lor să le imit.

Dar... poate m-am copilărit

Îmbătrânind.



M-aș vindeca de anii mei

Și ei acolo-niște zmei

-zburând cu tot ce mi-a fost dat,

spre un apus întârziat

Plin de păcat!



M-aș îmbrăca în răsărit

Și aș trăi cum n-am trăit.

Din verde mi-aș croi covor

Și cuib, din țipăt de cocor,

De-ar fi să mor!



M-aș duce prin păduri de plopi

Și-aș învăța…

Născut pentru a fi poet.

Restu-i Shakespeare.

Sau Eminescu.

Sau Pușkin.

Sau Baudelaire.

Sau Eugen Ionescu.

Eugen Ionesco!

O luăm de la capăt?

Nu: o luăm de la sfârșit!…

îmi plac femeile

cu cicatrici pe suflet

în ele sângerează neuitarea

durutelor dureri

şi rana celor nedurute

mereu acolo

pentru a le aduce aminte

cât sunt de fragile

cât sunt de puternice

sunt chiar frumoase femeile

cu cicatrici pe suflet

doar ele pot strânge

cioburi de univers pierdut

fără să se taie

şi fără să se oglindească

în ce a…

dragostea mea

și-a păstrat frumusețea primei zăpezi

culoarea ochilor

forma bărbiei

după tema natală

puteam fi copia unui înger



unu la unu



pălăvrăgim despre obiceiul de-a râde

de oameni

nimic nu face trecutul un loc mai vizitat decât

presimțirea sfârșitului



celui care strigă în…

glorii ale iubirii sunt serile romantice,

când muzica stelară încântă auzuri,

când îngerii nu se confruntă cu abuzuri,

când se produc în lume fericiri semantice.

în cuiburi de iubire păsări somnoroase,

își odihnesc aripile istovite de zbor,

luna împarte visuri în al nopții obor,

liniște luminoasă așterne peste case.

spiritul meu lucid, legendar corifeu,

creează viziuni pentru azi și mâine,

nici un om să n-aibă viață de…

Mă-ntorc cu sfială să-mi judec trecutul

Văd ani de-ntrebări, văd ani de regrete

Fac pace cu mine, mi-am plătit tributul

Și-mi pun iar icoane pe albul perete

E-o vreme urâtă  înăuntru și-afară

Duminica o trăiesc doar cronologic

Ploaia cea rece se-ntinde spre seară

Toamna asta se desfășoară ilogic.

Pun ceaiul pe masă, mă-ntorc la povești

Cu șalul pe umeri e frig dintr-o dată

Și iar mă întreb, oare…

Din care genă te-ai născut, iubire, 

Și ai venit cu vântul deodată,

Mi-ai spart fereastra și cu o privire,

Ne-ai și făcut transferul, vena-i gata.

Să te primească proaspătă, râzând

Și  să te-ascundă drept în atriul stâng.

Acolo unde-o să-ntâlnești mulțime

De amintiri și vise fremătând.

Și de vor fi prea zgomotoase pentru tine,

Te voi muta mult mai adânc  în mine,

În eu-l ce coboară…

Iluzia trăirii... amăgitoare vremuri...

Înmărmurește clipa când clopotele bat,

În calendar, pe-o filă stă timpul înrămat,

Iar orologiul toarce și toarce ghemuri, ghemuri... 

Omega... punct, cuvântu-și înghite noțiunea,

Ce-avea de spus? ...tăcere învăluind tăceri,

Încorsetat în astăzi, în mâine și în ieri

Așteaptă preacuminte să-și spună rugăciunea. 

Cuprinsuri iluzorii sfârșesc prin caligrame

Pictate-n nopți și…

dacă iei o piatră

o piatră colțuroasă

de exemplu

și o pui la pieptul tău

o să vezi 

că o să se hrănească 

cu transpirația ta

cu temerile…

graiul luminii vibrant l-am primit de la soare,

iubirea face parte din limbajul solar,

împerechează inimi, este fermecătoare,

destine unește, veșnic, spectacular.

o forță e iubirea plămădită-n lumină,

în raiul ei nimic nu-i imposibil,

mă înalță sistematic în grația divină,

acum stăpânesc un destin invincibil.

în baie de lumină sufletul mi-l scald,

sărutul soarelui pe frunte este magic,

m-a împuternicit cu crez de smarald,

în…