Stare de ploaie

[Monica Pester]

Mă-ntorc cu sfială să-mi judec trecutul

Văd ani de-ntrebări, văd ani de regrete

Fac pace cu mine, mi-am plătit tributul

Și-mi pun iar icoane pe albul perete

E-o vreme urâtă  înăuntru și-afară

Duminica o trăiesc doar cronologic

Ploaia cea rece se-ntinde spre seară

Toamna asta se desfășoară ilogic.

Pun ceaiul pe masă, mă-ntorc la povești

Cu șalul pe umeri e frig dintr-o dată

Și iar mă întreb, oare unde mai ești

Dacă de noi îți mai amintești câteodată

Secundele toate se-adună grămadă

Să îmi reamintească imaginea ta,

Și-aștept  dintr-o clipă, în acoladă

Să mi te-arăți, venind  pe o stea . . .

Pendula se leagănă-a bătaie de șapte

În geam doar ploaia mai bate discret

Puteri prind, sunt gata să trec la fapte,

În suflet te-nchid, enigmatic secret.

[Monica Pester]

Alex, tot încerc să las trecutul în pace . Nu mă prea lasă el.

Mulțumesc pentru comment.

[bolache alexandru]

O stare de ploaie (pe obraz) în mijlocul toamnei când privind spre trecut te cuprind regretele. Ne spunem că am fi putut face și altfel anumite lucruri dar în cele din urmă pacea ne cuprinde cu liniștea ei! 

[Vasilisia Lazăr]

Metrica e bună (adică numărul de silabe), accentul suferă pe alocuri. Oricum e mai bine. 

[Monica Pester]

Lisia, am găsit variante.

Mulțumesc 

[Monica Pester]

Da, e o star e permanentă șî înlauntru și afara.

Multumesc mult, Gabriela

[Gabriela Raucă]

Starea pe care o sugerează poezia ta este specifică zilelor de toamnă târzie, dar ceea ce iese mai mult în evidență este o singurătate apăsătoare și o așteptare înfrigurată. Prețuire pentru tine!

[Monica Pester]

Lisia,  multumesc pentru susținere și prietenie !

[Vasilisia Lazăr]

Nu trebuie să te reprofilezi, trebuie doar să studiezi mai bine teoria acolo unde întâmpini aceste probleme. Și să nu te grăbești să postezi. Să lași poezia la dospit. Și încă ceva, să încerci mai mult versul liber. Pentru că tu ai stofă de poet, Monica. Chiar ai.

[Monica Pester]

Off. Știu ca ai dreptate Lisia. Trebuie sa mă reprofilez.

Ùrgent. De acord cu tot ce spui. Și tare mulțumesc  !

[Vasilisia Lazăr]

Fac pace cu mine, mi-am dat tributul

E-o vreme urâtă și-năuntru și-afară

Duminica există doar cronologic

Pun ceaiul pe masă și mă-ntorc la povești

Dacă de noi îți mai amintești câteodată

Să îmi refacă din plin imaginea ta,

Parcă din clipă în clipă aștept să cadă

În geam doar ploaia mai bate discret

Toate aceste versuri au rupturi de ritm, Monica. Mi-e foarte greu să duc până la capăt un poem cu multe astfel de rupturi. Pentru mine, poezia clasică trebuie să aibă o prozodie bună. Cred că la aceste două poezii ultime te-ai grăbit. Trebuia să le lași în atelier. Dar e numai părerea mea.