trecem  printr-o anomalie

a pieilor mototolite de gânduri:

când glande umflate,

când furnale aprinse,

când linişte -

plumb pe icoane cu perdele lăsate -

tu răvăşită,

eu înfipt în istorii,

amândoi zâmbind,

 parşiv,

 ca o giocondă năpârlită. 

Ochii gândurilor au aţipit de-o vreme...

Teluric vis de noapte,

Ce dă putere pietrei

Din calea timpului!

Fantasme absurde vibrează

Forţând răspunsuri târzii.

Predăm timp timpului...…

.

din ce în ce mai des mă uit

pierdut printre romane

cărți de joc și gin

în case vechi pereți din lut

cu zei păgâni ascunși durut

sub tainice peceți

și cântă cucul în livezi

de pruni divin

dang-ding dang-ding

.

și dor îmi e din ce în ce mai des

de mine de planton în pod

printre năluci lințolii fum

cu ochii ficși lipiți de drum

flămând de nori flămând de cer

cât îmi lipsesc mă strig stingher

străin…

În lumea paşilor de lut,

Pe uliţe de timp uitate,

Extrag din clipe nestemate,

Sfidând mileniul decăzut.

Plăceri cu chip de Belzebut

Te imitau, eternitate,

În lumea paşilor de lut,

Pe uliţe de timp uitate!

Cu îndrăzneală de mamut

Ce deborda de-aviditate,

Vânam iluzii vinovate

De pe un gând contrafăcut,

În lumea paşilor de lut...

Am înserat în fulgii coliliei; 

Cu lună plină culcuș mi-am așternut 

Și m-am pierdut în nopțile câmpiei, 

Ce stele-n pleoape mi-au cernut.

Miresme de costișe ruginite, 

Ce vântul în dar pe coame le-oferea, 

Le-am adunat în gânduri peticite, 

Ca pe-un balsam de vreme rea.

Am ascultat în liniștea stelară 

Opalii greieri, ce-n vise m-au chemat; 

Iar, sufletul cu insomnii de…

Dacă trupul ți-a fost cu nesaț mângâiat

De acel care-apoi te-a iubit și uitat

Dacă arzi și acum amintindu-ți de el

De suspini  și tresari azi, mereu și la fel

Dacă ochii-ți privesc către zare cătând

Aripi  slobode-n zări sau vânare de vânt

Dacă-ncet îți ridici capul leneș spre cer

Și te cerți cu himere și plâns efemer

Mâna, poarta, răscrucea și tot chinul tău

Cerul tot, zâna bună și zmeul cel rău

Ceasul…

miau

mi-au venit acum

toţi corbii amintirilor frumoase

miau...

miau...

îndrăznea mâţa când

sub masa joasă cu trei…

de parcă moartea 
semnează permisii

se făcea că lucrăm amândoi
la o dragoste neterminată

E orb timpul ce mi-a rămas

morţii-mi respiră transparenţa

trec printre ei

ca şi cum nu mai sunt înfipt în carne

pune zăvorul

să nu intre vântul

să-mi şteargă urmele ce le-am lăsat

pe trupul şi sufletul tău

mi-e frică să cad

îmi…

se făcea că țineam în mâini
o poză cu domnul Mihai Șora
stând pe prispa unei bisericuțe din lemn
era vară în poză
și era dimineață
privirea lui

întâlni privirea mea
și-mi spuse

„ce înseamnă a visa ca în copilărie?
 înseamnă a-ți lua visul în serios”

Încă mai trec, din când în când, carele cailor sălbatici,

și roiuri de albine,

și grija că te-am rătăcit într-un cântec departe.

Nu știu până când, nici până unde.

Pietre uriașe le țin calea,

mă gândesc ce salturi trebuie să facă,

de parcă ar fi salva un diamant fără noroc!

O, iarba lor nu mai e iarbă,

de când mama i-a urcat într-un tablou și l-a uitat, într-o seară,

în afara timpului...

Am învățat o…

Nu balta e albastră, ci freamătul din undă

Ce reazemă,-ntre maluri, al aurorei strai

Peste străfunduri groase de mâluri, ce abundă

De mormoloci și râme, viu dens și putregai.

Pe șevalet, urzelii, scânteia-i bate-n creștet,

Altfel, în van ofranda sfioasei flori de in.

Ar putrezi, pătate, ca-ntr-un lințoliu veșted,

Păduri de curcubeie topite-n alb de crin.

La granița luminii, doar genele veghează;

Zăbrele de mătase…

Tratat de poichilotermie

          Motto:

          Gustând păcatul, suntem oameni.

          Altfel

          Ce s-ar face, cu atâţia îngeri, Dumnezeu?

 …

Când te-am întâlnit adunai spice de lumină

pentru mori de vânt,

acum frămânți pâine de pe ogorul uitat să rodească,

e plin de bondari, se cred la o reprezentație de magie,

să nu-i aștepți la masă, în curând perseidele vor sparge întunericul,

câteva vor poposi în calendarul tău.

Să fii acasă, vor veni pe ușa dinspre soare,

ți-au promis că vor intra în camera unde scrii poeme de dragoste.

Astfel se sfințesc tăcerile.

Ana,…

ne-ntoarcem în natură

cu sufletul ciuntit

și frântele aripi

în zboruri cu șindrilă

ne lepădăm în verde

veșmintele murdare

și măștile minciunii

și gândurile hâde

ce împietresc în ambra

copacilor bolnavi

bătrâni de osteneala

de-a bea un strop de soare

ne-ntoarcem în natură

sătui de lumea strâmbă

pentru-a asculta lentoarea

din clorofila frunzei

și simfonia nudă

a păsării uitate

ne contopim în…

Mă-mbrac în furtună, captiv

Ruginii ce flutură-n zare;

Cu freamătul persuasiv,

O lacrimă strigă din sare.

Mă plouă cu gust de abis

Şi-mi zgârie-o stea solitară,

Mă plouă cu sânge de vis

Împins din sinapse afară.

Răcneşte o linişte-n doi,

Se spânzură cerul de ramuri;

Un murmur salvat din puhoi

Mai vântură pe macadamuri.

Mă-mbrac în miresme de nor,

Cu vidul amic în…

scoatem pietrele din glasul rănilor cu palmele împreunate

și le învățăm să zboare într-un trup nou

albindu-le,

de zbuciumul eroilor îngropați în iarba nevăzută a păcii

cu arme mânuite de prieteni

de tremurul continuu al părinților uitați de viață

în colțul unde îngerul nu mai cunoaște cărarea, nu mai rostește rugăciuni, nu mai îmbrățișează cu lumină,

de umbrele adâncite în lacrima de  pe obrajii copiilor

înfrigurați, înfometați,…

Haiku (LXXI)

Copaci desfrunziţi –

Frunze multicolore

Pe dale de jad

Haiku (LXX)

Toamnă-n stufăriş –

Cocorul cearcă iarăşi…