Tratat de poichilotermie
Motto:
Gustând păcatul, suntem oameni.
Altfel
Ce s-ar face, cu atâţia îngeri, Dumnezeu?
Puteam să ucid ca mercenar plătit
de magnaţi putrezi
sau de vreun guvern psihopat
ca ei să impună
ideologii,
sau fantoşe de regi, de preşedinţi, de parlamente...
Paşnic, puteam să fiu ucis
de vreun evlavios misionar care-aş fi fost...
Am ales calea de mijloc –
respir tămâia iadului
şi pucioasa din candela popii.
Adaugă un comentariu
Ca de obicei, Mihaela, debordezi de optimism. :)))
:)) În cazul de față, zic eu, am mers pe logică și nu pe impresii. Mă bucur, însă, dacă ai zâmbit...
În rest, străduiește-te, poate vei fi... :)))
Mulțumesc tuturor vizitatorilor acestei pagini care au lăsat ori nu un semn!
Prețuire,
Așa ar fi înțelept, Mihaela, însă ți-am dat măcar o clipă impresia că aș fi?
:))
Draga mea Lisia, poezia aceasta, cu poichilotermia, e datată 23 feb. 2014. După ce postarea va ajunge la subsol, promit s-o uit.
Cu o condiție - nu mai face din cameră o saună! :)))))))))
Valeria, în viață, calea de mijloc e soluția optimă. În poezie, ce bine ai remarcat, trebuie să fie cu totul altfel...
Măcar să ne străduim...
Drag,
Dacă zici tu, Gina...
Drag,
Cum zici tu, Nikol.
Drag,
Alegând calea de mijloc, conform motto, ești un înger de om, Ioane!
:))) Drag de dragul tău comentariu, Ana C. Ronescu!
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE