Trăire

[Gabriel Cristea]

Am înserat în fulgii coliliei; 
Cu lună plină culcuș mi-am așternut 
Și m-am pierdut în nopțile câmpiei, 
Ce stele-n pleoape mi-au cernut.

Miresme de costișe ruginite, 
Ce vântul în dar pe coame le-oferea, 
Le-am adunat în gânduri peticite, 
Ca pe-un balsam de vreme rea.

Am ascultat în liniștea stelară 
Opalii greieri, ce-n vise m-au chemat; 
Iar, sufletul cu insomnii de seară 
Zbura din lanțuri, zbuciumat.

Mă cufundam cu genele-n cicoare; 
Serbede buze în maci le coloram; 
Uitate triluri de privighetoare 
Le ascundeam din ram, în ram.

Cișmelele cu ape ne-ncepute, 
Ce trupul setos de humă pătrundeau, 
Din stâncă-mi susurau cuvinte mute 
Și-n rădăcini se ascundeau.

Am răsărit cu fluturii pe-aripă 
Prin grâul lăptos și-n florile de in; 
Și-am așteptat în zori pierduta clipă 
Ca un străin, un alt străin.

[Ana C. Ronescu]

De multe ori, frumusețea unui răsărit o echivalăm cu întâmplarea de a ne fi trezit devreme. Admirație și rezonanță! :) 

[Agafia Drăgan]

Cișmelele cu ape ne-ncepute, 
Ce trupul setos de humă pătrundeau, 
Din stâncă-mi susurau cuvinte mute 
Și-n rădăcini se ascundeau."" Frumoasa imagine! Da, sunt sincope la prozodie dar asta nu ma impiedica sa"gust" imaginile poetice. Ana are dreptate, e de preferat sa trecem la versul alb daca ne incurcam in "ritm", masura, rima e relativ mai usor de stapanit dar ritmul...Sincer, ruperile de ritm m-au determinat sa renunt la versul cu rima desi sunt o iubitoare a poeziei clasice.

Cu prietenie,

[Ion Lazăr da Coza]

Notă: Dacă abordăm, de bunăvoie, poezia în formă fixă, normele acesteia trebuie să ni se pară o provocare, nu o corvoadă – altfel, avem versul liber la îndemână!

da Coza

[Gabriel Cristea]

D-nă Sincă, unii preferă termenii brazdei, alții preferă neologismele -și este bine că există diversitate-, dar a privi frumosul sau urâtul ca adevăr absolut, numai din prisma unora, mi se pare o teză greșită. În fine, cred că ar fi plictisitor să gândim toți la fel.

[Sofia Sincă]

Gabriel Cristea, păcatul este că nu sună bine. Se poate trăi în poezie, și cu, și fără prozodie. Versul liber este la îndemâna oricui, însă dacă vrei să trăiască poezia ta în vers clasic, atunci fă-o să trăiască! Versiunea aceasta, a ta nu conține nimic. E stearpă. Și uite, nu o spun numai eu. Înaintea mea au mai fost încă patru comentatori. De ce crezi că toți au spus aproape același lucru? Știi vorba: când doi spun că ești beat, te duci la culcare.

Hai să analizăm puțin detaliat, dacă nu ești convins:

Am înserat în fulgii coliliei; - COLILÍE ~i f. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu tulpină subțire, erectă, cu peri albi în vârful semințelor. -  Un termen arhaic, nu prea bun de folosit în poezie.
Cu lună plină culcuș mi-am așternut - fragment foarte uzitat, copilăresc, ritm schimbat.
Și m-am pierdut în nopțile câmpiei, - la fel de uzitat ca și nopțile câmpiei, exprimare la fel puerilă, la fel ritm schimbat
Ce stele-n pleoape mi-au cernut. - mai juvenil decât versurile dinainte, ritm la fel deficitar.

Ce să placă? Ce să trăiască? Și asta poate continua cu fiecare vers.

Regret, dar aceasta este crudul adevăr.

Sofi

[Gabriel Cristea]

Păcat este să nu trăiești, fiind viu! Păcat este să nu creezi imagini de frica ritmului! Păcat este să nu exprimi, să nu încerci, să nu iubești poezia decât în șabloane matematice, altminteri ne-am adresa numai nouă înșine, iar creația ar deveni o chestiune egoistă, accesibilă doar elitelor, ori nu acesta este scopul ei. Cu multă considerație!

[Sofia Sincă]

Așa nu! Textul nu se înscrie în nici o formă lirică. Cursivitate nu, exprimare nepoetică, prozodie inexistentă.

De citit multă poezie bună, aș zice eu...

Sofi

[Valeria Merca]

Din păcate, ruperile de ritm dăunează imaginilor create. 

Dar am citit cu interes.

cu drag,

[Vasilisia Lazăr]

Eu zic că dacă nu avem simțul ritmului, mai bine să nu abordăm versul clasic. Păcat de unele imagini.

[Nikol MerBreM]

Am trăit şi eu 'trăirea", aşa că mi-a plăcut mesajul. Mi-au plăcut  şi imaginile din v3-v4, v13-v14, dar simt că e greu de citit poezia, probabil din cauza  ritmului.  Posibil să greşesc, dar...  asta simt eu :). Şi un pic parcă sunt prea mulţi de "ce".

Cu drag,

Nikol